Poezie
Tu, cu vântule de seară
insomniile zilei
1 min lectură·
Mediu
în această zi se înalță sufletul a necuvinte
în mine odrăslesc poeme fără rimă
întind palmele în născociri de aripi
desfac în simboluri iubirea
trezesc visele adormite să te poată cuprinde
rispesc privirile știute a te regăsi drumurilor
îmi conduc pașii spre ochiul zilei
ascund limpezimea vârstei
poate vei fi tu
vântul cel de seară!
024.005
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Maria Prochipiuc
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 55
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 10
- Actualizat
Cum sa citezi
Maria Prochipiuc. “Tu, cu vântule de seară.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/maria-prochipiuc/poezie/235420/tu-cu-vantule-de-searaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MP Răzvan- Iubirea poartă însemnele unei multitudini de manifestări, a vorbi prin necuvinte, e ceva misterios, ceva ce pătrunde dincolo de ființa noastră o face să vibreze, privești cu ochii mari, vizualizezi timpul, te miri nu-ți vine să crezi și nu ai altă soluție decât să te mistui în tăcere…cam așa văd eu ceea ce am scris aici!… și cine știe poate Cu vântul cel de seară se vor liniști lucrurile
0
Iubitul este transfigurat într-un “vânt de seară” ce acoperă cu umbre delicate de miresme o inimă în care încap poeziile, sinele tău și lumea.