Poezie
Am început să înnoptez
1 min lectură·
Mediu
am început numărătoarea inversă
de la Creator spre mâna aceasta de lut
mi s-a oprit timpul la ziua mea de naștere
spunea cineva că e o naștere ca oricare alta
o adiere îmi sărută obrazul ca o simfonie neterminată
încep să multiplic realitatea impar
visele nu mai călătoresc dincolo de noapte
se împiedică în amărăciune
mă întreb ce pot să fac cu lacrimile
le-aș putea duce în singurătatea pădurii
aidoma unor copaci dezgoloiți de toamnă
primăvara i-ar îmbrăca în foșnetul de verde catifelat
vântu ar rispi pașii frunzelor lovind cerul în creștet
prin asfințitul anotimpului mă trezesc alergând desculță
mă prefac că te aștept să vii
până atunci...
îmi voi clădi mormântul
dincolo de umbra ferestrei
044.075
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Maria Prochipiuc
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 116
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Maria Prochipiuc. “Am început să înnoptez.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/maria-prochipiuc/poezie/224464/am-inceput-sa-innoptezComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MPGenule dragă, eu nu-ți pot răspunde cum o faci tu, citesc, mă dispun, ți-aș răspunde cu o glumă, dar mai mult nu cred, poate dacă aș încerca și aș insista mai mult cine știe. Tu ai reușit în numai patru versuri să subtitui poemul meu, desigur așa cum ți-a picat ție bine - o dată, de două ori și cine știe încă de câte ori. Mulțumesc pentru lectură și pentru faptul că ai reușit să te inspiri de aici de la mine. Despre poemul meu ai spus tu într-un fel anume, dar mai poți insista cine știe ce mai descoperi. Să ne auzim cu bine. Cu ridicatul la cer mai rămâne de văzut!
0
CB
De unde atâta tristețe? O parte din lacrimi le-ai dus în pădurea cuvintelor. Un gând bun.
0
MPCristian, tristețile vin și pleacă, au poate și ele rolul lor acolo, cuvintele sunt cele ce ne vorbesc de o anumită stare. Mulțumesc de trecere!
0
(Titlul unui poem de Maria Prochipiuc)
si eu merg rapid spre noapte,
totusi, cat pot, m-am jurat
sa ma tin de-acele fapte
ce se fac noaptea-ntr-un pat.
p.s.
stiind ca-s mare pisicher
si n-am un gand pocait
Domnul nu pare grabit
sa ma ridice la cer
p.s.2
poemul acesta trist mi-a placut mult desi... vorbeste de funie in casa spanzuratului!