Păsări fără aripi

un poem despre cum se \"face\" \"lucrarea\". Pasarile acestea (fara aripi), pe care autoarea le invoca, sunt spiritele poetilor ce stau noaptea \"indaratul\" ferestrelor \"modeland\" propria imagine a chipului (chiar) orb. ceea ce face ca totul sa merite truda este lumina.

pasari cu aripi frante peste o jumatate de timp. un contur transparent pe marginea unor ferestre din interior. frumos. cu drag, bia

Pe lângă alte măști, în noi coexistă “chipul orbului” cu ochii hidratați de întunericul format din negativități.Doar gândurile pozitive sunt o forță ce modelează cu lumină materia ființării.Să eliberăm din noi gândurile negative ce stau în sine ca niște “păsări oarbe ale nopții” și în locul lor să creștem îngeri.

Paul – un poem despre cum se poate zbura fără aripi, frumos spus spiritele poeților, care stau la margine de suflet și își caută sinele, pipăitul orbului are o mare semnificație, el privește cu degetele, mângâie lumina cu interiorul. Mulțumesc!

Cristina – transparența universului e doar o formă de a percepe ceea ce este dincolo de timp, fereastra este un simbol destul de des folosit, dar eu consider că încă mai poate fi, depinde ce se întâmplă chiar sub fereastră.

Răzvan - cred că masca orbului în acest poem are alte conotații, poate fi și acea formă a negativismului, dar aici e pus sub semnul percepției, chiar și păsările oarbe ale nopții aduc cu ele modelarea chipului, un fel de remodelare...