Maria Prochipiuc

viața își urmează cursul firesc miezul nopții poate îl voi regăsi mâine țipătul inimii îndrăgostite trece peste miracolul granițelor dintre ani mi-am pierdut umbra ** dragostea învinge de

înainte de toate zorii îți desenează chipul în lumina difuză a zilei curcubeu de culori se reflectă peste veșmintele de sărbătoare așternute peste simțurile făpturii cu roșu e surpriza ce se

am cunoscut într-o vară trecuse luna lui cireșar un bărbat ce dansa în ritmul picăturile de ploaie în deșert și le tot îndesa ca o rouă pe suflet în noaptea plină de luceferi femeile îi turnau în

te caut femeie dincolo de obsesia iubirii chiar dacă ziua aceasta s-a crăpat la colțuri într-un azur de singurătate tu trebuie să știi cum îmi picură în creștet ecourile toamnei târzii din pântecul

Mă caut în mine sihăstrind cuvinte Și mă prefac că-mi sângerează a inimii durere Pe drumuri rătăcesc pierdută spre niciunde În noaptea dinainte reînvățând să tac Mă caut în mine sfredelind

… și au venit acolo în prima zi o mulțime de îngeri să-i vegheze somnul cu visuri, credeau ei că s-a născut un copil, neștiind că ființa dintru început era deja bărbat, bărbat cu multe femei,

în biserica din Vlaherne făptura cerului și a pământului ridică neîncetată rugăciune bucură-te! heruvimii și serafimii te proslăvesc Împărăteasă apostolii te preamăresc cu imnuri de veselie -

Citiți mai întâi Dialog cu mine însămi*** De multă vreme \"Gândul zilei\" a rămas orfan de mine și poate de tine. Tresăream de emoție, îmi doream un dialog direct, apoi în prag de sărbătoare

timpul mi te împarte undeva spre centrul țării acolo unde poate doar Sfântul Gheorghe închenunchează peste cuvinte într-un cântec de râs în doi această noapte a purității tainice o deschidem

Voi ști oare de ce și pentru ce am trăit? Mi s-a dat lumina și-am spart-o în mii de cioburi să pot umbla în umbra ei. Am primit ca dar al nașterii fulgi mari, ca din ei, peste câmpuri, să zidesc

Ioachim din neam împărătesc cu daruri îndoite desfășurându-și inima împodobind cu lacrimi Altarul către Dumnezeu cerea rod pântecelui Anei zălog din darurile sale PreaÎnaltul i-a dăruit-o pe

nu suflați o vorbă vreau ca ființa să zâmbească să odrăslească mireasma vieții dincolo de Hokkaido Kyushu și Shikoku ca iarba în plină primăvară acolo pe dealurile Repedei buzele tale au strâns

Cititorul unei poezii, identificându-se cu autorul ei, deschizându-și larg sufletul și acordându-l cu sufletul poetului, se ridică asemenea acestuia deasupra intereselor și sentimentelor personale;

Motto:,,Totul se întunecă în jurul lui Va veni ora tragică cu umbre amenițătoare`` - Iertați-mă domnule, am primit o poruncă și trebuie s-o execut. Vă rog să țineți paharul acesta… - E cumva pricina

sunt tot la fel cum tu m-ai cunoscut – explozie de vânt și pâine frântă doar poate cu o clipă mai matură în hohote mirate năpraznice talazuri iar alteori adun tristeți neostoite aidoma timpului ce

ne-am trezit dintr-o frumoasă poveste înlănțuiți la răscrucea timpului furtuni de cuvinte nemângâiate presimt nebunia palmelor nu mai este timp de rătăcit dincolo de munți mânjim cu buzele un