Au rămas doar mâinile care se strâng și se mângâie

Am rămas cu inima pe-aici de la:

“dragostea învinge de fiecare dată rațiunea”
“nu trebuie să cerni nisipul în bătaia vântului”
“viața ne va răscumpăra clipele undeva spre amurg”


“viața își urmează cursul firesc
dragostea învinge de fiecare dată rațiunea
teama că într-o zi te voi pierde mi se părea bizar
universul întreg se prăbușește
aș fi vrut să plâng ore în șir dar nu găseam motivația
nu voi nega niciodată iubirea
te voi iubi chiar și atunci când nu mă voi gândi”

ce să spun mai mult? Nu spun…

\"aș fi vrut să plâng ore în șir dar nu găseam motivația\"
în tristețea sfâșietoare dar și în bucuria extremă
mi-a plăcut

Maria? Ce ți-a rămas în inimă păstrează, fiindcă nu se știe dacă n u cumva mult mai bine sălășluiesc la tine, dacă tu te-ai oprit înseamnă că ceva de acolo te-a făcut să lași și semn. Mai facem din când în când popas în interiorul nostru încercăm să ne vedem așa cum suntem. Nu știu cât am reușit eu să spun din tot cea ce sunt eu acolo.
Mihai – Popoasul tău de un vers, are mare importanță pentru mine, înseamnă că visele zvâcnesc uneori, chiar și în alte inimii de la care nici nu te aștepți. Mulțumesc!

Multe scuze pentru întârziere

\"teama că într-o zi te voi pierde mi se părea bizară
viața ne va răscumpăra clipele undeva spre amurg\" Ce poezie frumoasa!!!! Iar aceste doua versuri sunt absolut superbe, cred ca fiecare aproape fiecare din noi suferim dupa cineva drag pe care , din ignoranta noastra, l-am pierdut sperand, in acelasi timp, intr-o vesnica rascumparare , o eterna reimpacare sau UN MARE RASPUNS. Foarte frumos inca odata , chiar daca sunt barbat versurile acestei poezii m-au facut sa imi dea lacrimile.