iustinian ionescu

Marile povești de dragoste se naasc din mari prietenii.

O stradă, oamenii se duc și vin Oamenilor le place să vadă Doar un flux, o masă Insipisă și surdă Ce ciudat azi Ceva, dar ce? Aceleași vorbe de ascultat O stradă ca oricare alta Și

Hotărâsem să petrecem acea seară la tine. Doar noi doi fără nimeni altcineva așa cum stabilisem de ceva timp ca măcar la o lună și jumate să fim singuri doar eu cu tine . Ai întarziat ca, deh,

sunt două lumi ce se întretaie de o clepsidră de argint, iar una fără alta nu îsi găsește rostul noi toți suntem învățați și știm că plus si minus dă minus dar plus și plus dă plus așa cum

Înțeleg toate cuvintele, am înțeles perfect, mulțumesc Rezonabile sau nu,așa este aici așa cum lucrurile s-au schimbat, așa cum florile au pălit așa cum vremurile din trecut,erau vremurile din

E frig și teama bizară Că mâine, poate, nu mai sunt aici Mă face să mă prăbușesc în gânduri Ce altădată le credeam uitate Eternul mâine ?...aceasta e întrebarea Ce în oglindă mi-o citesc pe

Pe mormântul tău , azi, am găsit o cutie albă Avea în ea o poză de care am dat întâmplător Ce mult mai semănai cu mine atunci demult Si ce frumos erai!! Mă voi topi încet, încet și mă voi

Această lună de noiembrie , E doar un pas spre nemurire O vară ce aievea o întrezăresc în ochii tăi Acum o pierd privind în jurul tău si al meu De prima dată când te-am văzut Am știut că

Cea mai frumoasă zi, A fost aceia care a început cu zâmbetul tău Nimic mai special ca în acea clipă Nu a mai fost de atunci Căci toate acestea se repetă,acum,într-una Și orice ceas din viața ta

Mai lasă-mi toamnă anii aceia De nelinști și întrebări, Ca toți copacii galbeni Să simtă că sunt verzi E crudă întunecimea Ce astăzi am aflat-o Iar gândul că te-am pierdut Mă toacă, mă