ochii nedefiniți ai unui început de februarie

Intregul tau poem e ca o atingere catifelata, Maria. Dincolo de vibratia lui discreta, totusi nu înteleg ce cauta cifrele în text, mai ales \"18\" din prima strofa.
O remarca: \"ciorchine\" se scrie cu i, probabil ti-a scapat fara sa vrei.
Numai bine!

Poemul este scris cu ocazia implirii varstei de 18 ani a colegei noastre Ioana Florea, este un gest frumos din partea ta mariana.
La multi ani Ioanei si succes in viata si in poezie.
Cu respect
Djamal

Maria imi cer scuze.

maria, draga mea, iti multumesc din suflet pt acest poem, il voi purta in inima toata viata. curg lacrimi, dar de fericire din ochii mei. si ochii mei sunt caprui cu nuante de verde, intr-adevar, ochi nedefiniti! o surpriza frumoasa din partea voastra...
mahmoud, multumesc de urare...

si inca odata va spun ca ati adus inca un strop de fericire...
ionella

Lucretia, multumesc pentru atentionarea lui ,,i\'\', asa se intampla cand scrii de undeva de unde nu ai nici diacritice si tastatura merge prost. Am corectat, ma bucur ca ai receptat poemul ca de sine statator, mai mult nu am a spune, decat ca multumesc de trecere.

fie ca tu sa scri mereu poezi ingeresti
si ioana sa ramana mereu un inger
frumos de doua ori

frumos, stările ființei fac anotimpul, dau suculența fructului dat în pârg. În acest sens, mi-a plăcut în mod deosebit:
\"azi toate lucrurile iți vorbesc pe nume/
buzele cuprind universul nopților de așteptare/
ochiul împrăștie lumină peste singurătatea gândului/
vibrează poemele pe ciorchine\".
La Mulți Ani, Ioana!

Lucretia – mulțumesc pentru apreciere, pentru modul cum ai simțit acest poem, acele cifre reprezentau ceva, desigur că atunci când textul va fi selectat, nu vor mai exista, era o dedicație, dar eu încerc mereu să fie poemul de sine stătător chiar dacă îl dedic, doar câteva însemne, citesc ce scrie autorul respectiv ca să-mi dau seama de stil și să mă pot și eu spirala pe versuri lui.

Mahmoud- tu ești mereu la obiect, gestul meu eu un fel de apreciere pentru cel ce scrie, pentru cel ce se joacă atât de frumos cu începutul – Cuvântul.

Mircea- așa să fie cum tu proorocești, mi-ar place și invers, dar când plecăm dincolo cine știe poate…

Florin – mă bucur că mi-ai citit poemul dincolo de dedicație, a fructului care abia așteaptă să fie cules, hai să vibrăm în poeme să dăm cuvântului noi sensuri. Mulțumesc!