Poate-i prematur să zic că-i sfârșit jocul nostru
dar uite că s-a-ntors toamna și noi eram dezlipiți de o mână flămândă
îmi era poftă să văd cum carnea mea se-ntregește din nou
doar a
ție ți-aș vorbi fără punct fără virgulă după gramatica zilelor care fac pași monstruoși și țes vieți întregi între noi
poate îmi vorbesc mie mai ales că eu și cu mine conviețuim într-o dependentă
te-am așteptat anotimpuri întregi și-a venit vara
cu pașii de praf, de moloz de pe străzi, cu tălpi negre de soare și oja sărită pe unghii
probabil din cauza mării sărate, pe care n-am apucat s-o
Mail-urile tale erau în continuare blocate,
în carantină,
ca mine, ca tine, ca noi toți.
am auzit că circulă,
în deplină libertate și inconștiență,
o boală mortală pe străzi,
se numește
când m-am îndrăgostit de mare, ea își purta ochii mari violeți
peste sufletul meu. arsesem de prea mult soare
devenisem nisip în nisip
trup auriu pârjolit.
cred că ne-am sedus reciproc. îmi
Noaptea, afară, doarme.
Înăuntru, bea cafea.
Eu...închid ochii, îi deschid. Miros de scorțișoară în cafea și pe buzele mele. Și mă simt de parcă mi-ar fi poftă să strivesc între dinți primele
Dragul meu,
E noapte adâncă, plină. Cred că, de m-aș încumeta, aș putea mușca din ea. Și m-ar umple pe de-antregul, iar în întunericul din mine, ar aprinde stea după stea, sistem nervos alcătuit
ghicitoarea mea e scrisă de mine
te rog
citește-mi în palmă viitorul ce vine
și șterge-mi trecutul cu buzele tale
pe gura mea să le simt ca finale
așa cum sunt, când veche, când nouă
precum
Poate port și eu în spate un înger, îi ridic aripile răsfrânte peste oase îndurerate
și întind mâinile până la linia dintre orizont și orizont
dintre mine și tine
mă privește neputincios când
Treceam dintr-o stare în alta, cu gustul tău. Eram ca un anotimp în derivă, pe care nu l-a numit nimeni deși ne bate la toți în fereastră, tu îl vedeai și îmi era bine de parcă m-ai fi drogat cu
când ne întâlnim, tu stai pe bucata ta de iarbă și eu pe a mea, împărțim același aer dar respirăm separat
ca și cum am trăi același moment
pe două continente diferite. vorbim laolată, deci nu poate
îmi amintesc ochii tăi: două confirmări ale realităților noastre
completând atât de armonios diferite
doi oameni porniți într-o căutare precară a celuilalt
pe când îmi amintesc și râsul tău
este o conexiune, cred, în orice mișcare a noastră. de parcă tu ți-ai putea muta mâna prea departe de a mea. sau buzele noastre nu s-ar putea săruta la mii de centimetri distanță. îmbrățișarea pe
aproape de miezul nopții împătuream pijamaua cu buline roșii
tu nici nu cred s-o știi
mirosea a somn, a cald și culcuș între perne,
motivație de-a deschide fereastra spre afară, cînd liniștea
azi am numărat parcă minut cu minut. și doare al naibii…
sunt ca o gheară ce scormonește prin oasele mele, trupul mi s-a curbat și răsturnat în cumpăna fiecărui gând ce te-a adus în mine. te-am
tălpile sunt reci și mici pe podea
e un copil cu ochi de copil
cu genunchi de copil
și gene-nrudite cu somnul
ea dansează singură
cu palmele deschise spre fereastra deschisă
spre noaptea
mă ascund și mi-e bine, cât de bine într-un univers miniatural
în palma mea toamna și-a găsit culcuș egoist
cu urechea lipită de pieptul uriașului meu
îl ascult respirând sacadat, peste tâmpla lui
iarna începe mereu din puncte diferite
cu bătăi de inimă diferite, o ascultăm amândoi
ne lipim obrazul de pieptul pământului
ce uriaș zgomotos!
răsuflă și-mi răvășește părul
am ruginit?
ție
cum știu că mi-ai fost predestinat?
ce vorbă mare într-o lume mică, atunci când
ploaia mă-neacă și mă ridică
până la tine, peste tine, peste poveste!
tu ești verdictul. eu sunt o veste.
tu
de-un galben bolnav prin vene îmi bate
soră cu vântul din frate în frate,
toamna
- un joc nemilos de culori -
noaptea-ncărunțită încă din zori
atunci, se rupe din mine,
întâi se mai
când am văzut un film, se numea into the wild, mi-am dat seama că va trebui să merg mult până să întâlnesc oameni
până să le pot zâmbi cu tot sufletul dezgolit,
să-i salut și să le scriu scrisori
ești tu,
fântâna în care strig cu ecou.
beau din tine și nu mă satur, prin venele mele străbați lumi ce ne despart, când obosești bați în inima mea cu putere, ți-e groază teribil că nu-ți voi
m-a-mbătat viața, am sorbit-o prea plină, prea dintr-o dată.
îmi culcam obrazul pe mâna ta.
somnul meu fără pată.
cineva fluiera pe trotuar. amuzant tulburant început.
îmi culcam obrazul pe-al