Texte în proză

Sunt convinsă că talpa arsă va lăsa o urmă precară. Ajută-mă să mă cobor, mă ridic, sunt alungirea cu realități pe care o îmbăt cu cafea, o trezesc și-o ameninț naiv, cu care mă lupt cu mâinile

LTLuna Tudor

0

0

Astăzi, lumea întreagă îmi pare mică, amuzant de nesemnificativă, cum o privesc în palma mea. Toată lumea mi-e palma asta, inutil de naiv deschisă, sau înverșunată-ntreagă în căușul pumnului. Cum

LTLuna Tudor

0

0

Nu știu dacă îți vine să crezi, iubite, dar pielea mea nu e țesută din raze de lună cum credeam. îți scriu asta de pe banca unui sanatoriu pentru inimi bolnave și minți vindecate. se pare că

LTLuna Tudor

0

0

Poate, întradevăr, de fiecare dată ne îndrăgostim altfel. Mai puțin de oameni, cât de momente, mirosuri, lumini sau sunete, sau poate câte un fior rătăcit când te plimbi pe alei iar frunzele foșnesc

LTLuna Tudor

0

0

Fotografiile noastre pe un perete al meu. Atât am știut. Și le priveam, mă oglindeam în ochii mei. În ochii tăi. Pe un perete al meu, sufletul meu poate fi admirat răstignit în câteva cuie, curios,

LTLuna Tudor

0

1