Sau cum

Poate-i prematur să zic că-i sfârșit jocul nostru dar uite că s-a-ntors toamna și noi eram dezlipiți de o mână flămândă îmi era poftă să văd cum carnea mea se-ntregește din nou doar a mea. Acum, sunt un bulgăre de sare, mă rostogolesc spre cea mai plină toamnă ca și cum tot concertul ăsta de frunze e dat în cinstea mea, ca și cum mă pot ridica uriașă cum n-am fost cum nu aș putea fi altfel. Sau cum să-ți zic, mi-e dor de acel copil, avea cei mai curajoși ochi nu stia că va crește. nu știa cum se-ncolăcesc șerpi la picioarele mele reci umezi rotind singurătatea sub solzi