diamonds and rust

îmi amintesc ochii tăi: două confirmări ale realităților noastre completând atât de armonios diferite doi oameni porniți într-o căutare precară a celuilalt pe când îmi amintesc și râsul tău șmecheresc de parcă ai fi fost un copil cu buze prea pline să mă abțin din a-l săruta doar să-l fac să tacă un univers al meu mut în care mâinile noastre se ghiceau mai bine decât ne-ar fi putut găsi cuvintele și-așa cum au făcut-o mereu cât s-au știut împreună acum e prea noapte, ochii tăi îmi par înnegriți de parcă i-aș fi colorat cu tutun, doar că atunci te-aș fi sărutat cu buze din fum și până și sexul ne-ar fi părut ireal sau poate așa ar fi trebuit să fie, ca o febră pe care-o aduce doar o boală gravă de care să suferim amândoi