A lady of a certain age

mă ascund și mi-e bine, cât de bine într-un univers miniatural în palma mea toamna și-a găsit culcuș egoist cu urechea lipită de pieptul uriașului meu îl ascult respirând sacadat, peste tâmpla lui căruntă m-aș apleca să-l acopăr cu toată căldura unei tinereți întristate tatălui meu, lumina încă îi aduce un zâmbet prea blând colorat, așa cum ascultăm amândoi anii, el mai înțelept, eu mai copil, mai a lui.