Poezii

în lumina răsfoită încet de dimineața orașului Alice curioasă sărea pe străzi un șotron invizibil ronțăia tot timpul alune își încrețea nasul ciudoasă de mica durere a părului prins cu elastic se

LPLigia Pârvulescu

0

1

este timpul ud și umbros norii sunt aripi de unică folosință soioase după fiecare destin îndreptat aruncate de îngeri de-a dura pe podeaua nemăturată a cerului la sfârșitul orei de lucru este timpul

LPLigia Pârvulescu

0

5

zilnic orașul își scoate din buzunarul canalelor străzile ascuțite pumnale lucioase ce-ți taie în două mișcările mă uit cum pășești tot timpul pe muchia altui asfalt asasin mereu

LPLigia Pârvulescu

0

0

sunt o ramură groasă din copacul în formă de inimă spre răsărit rodesc flori roșii rotunde ca merele nemușcate cu lemnul vertebrelor îmblânzesc cu greu impulsuri de lună plină nopțile cu mâini de

LPLigia Pârvulescu

0

3

m-am șters din inflexiunile vocilor tale sunt ecoul de trăiri relative reflexul acvatic al amintirii ce-ți tremură necontrolat țigări între buze mai pot doar să ling compulsiv timbre pe toate

LPLigia Pârvulescu

0

4

de sub pământ ies capetele lumii caracatiță veche mereu deznodată în mare aici vântul se face carne uscată întinsă lasciv pe craniul scoică mă dizolv cuminte în mici

LPLigia Pârvulescu

0

6

cerul a tresărit prematur m-am născut seacă pe treptele lumii învelită-n ciment și reflexe atipice adânc alunecată-n lumină mă sprijin doar de o cută-n obraz te înalț cu spirala privirii când mă

LPLigia Pârvulescu

0

6

\"Sinucigașii prin spânzurare, pentru a avea certitudinea că nu vor fi găsiți și salvați, se ascund prin poduri, prin diverse magazii sau prin păduri, pentru a-și găsi acolo grinda sau creanga unui

LPLigia Pârvulescu

0

0

ea și-a exfoliat trecuturile în ultima reîntoarcere călătoarea înfășurată în covorul de zdrențe se închină-n oglindă cu limba-ncâlcită de vise noul corp ține strâns pe cerșetorul pitit într-un stern

LPLigia Pârvulescu

0

4

de când stăm aici nemișcați din cerul gurii mi-au crescut păpădii mici tumori ce încet mă împrăștie-n soare de fiecare dată când pământul respiră adânc îmi trimit către tine amintirile

LPLigia Pârvulescu

0

4

un picup fredonează în ritm ondulat viața mea mică și-ncovrigată ca o coadă bucuroasă de câine e atâta frumusețe în părinții mei tineri cu suma sentimentelor pozitive în ochi praf în saboți

LPLigia Pârvulescu

0

2

e timpul amorțirii în lumina de mai încremenită în beția de ierburi privesc din ghiveciul meu simplu de lut salcâmii ce-și spânzură brațele-n cer și-mi scot sufletul în aerul limpede ca pe o

LPLigia Pârvulescu

0

6

mă uit după tine printre zbateri de pleoape aștept în pragul gurii să intri în mine ca-n adâncimile răcoroase ale unei case vechi și obscure cu obloanele ochilor trase pe jumătate vreau să te

LPLigia Pârvulescu

0

7

îmi umbli împleticit prin destin deschizând neglijent sertare adânci în circumvoluțiuni căptușite cu grăsimea uitării te simt cum înoți greu prin mine în mierea îngroșată a pereților

LPLigia Pârvulescu

0

8

stai adunat lângă celelalte povești lumina taie roșiatic finalul nu știu nimic despre soare și alte mărunțișuri cu zâmbet pe toate le învârt prostește în palme ca pe-o veche pereche de cărți din care

LPLigia Pârvulescu

0

5

pe cadranul sub care timpul stă nemișcat pendulez între vieți demult încheiate, într-una din ele sunt tu iat-o, destin împăiat cu memorii uitate cu o incizie neșovăită ea deschide impecabil

LPLigia Pârvulescu

0

6

uite, cum stai acolo-n fereastră chiar îmi pari o formă de viață parțial cunoscută într-o clipire de ochi te-am strâns complet între pleoape un tu mic cât un diametru de iris căprui mă mir, niciodată

LPLigia Pârvulescu

0

7

liliac vânăt gânduri răsucite de ape ziduri strâmbe și ude miros de urină femei dezbrăcate răspântii de paturi sentimente de-a valma mâini și picioare copii repezi prea roz păpuși fără ochi ace

LPLigia Pârvulescu

0

8

(mamei mele) există în tine un galben de plantă filtrezi lumea prin nervuri țesute stingher în cotloane din sufletul meu mai locuiesc și acum în spitalul părăsit de perfuzii și oameni pe care mi

LPLigia Pârvulescu

0

8

♫ tabac, degete lungi, blue lagoon curaçao nici nu știu ce soarta mea mai caut p-aici cică-n seara asta e jazz ascult mișto printr-o sticlă murfatlar dealu mare sau ce naiba e ♫ noaptea asta le-o

LPLigia Pârvulescu

0

3

Crengi peste cer aer, foșnet de apă noapte.

LPLigia Pârvulescu

0

4

Flori ciudate pe ram noapte, argint tremur ușor.

LPLigia Pârvulescu

0

4

Spovedaniile își înfig pumnale în Tine printre pocale seci și altare pustii ai fugit rănit din biserici și psalmi mă-mbrac în starea trădării de Tată aprind lumânări pentru cei lași și

LPLigia Pârvulescu

0

2

Mi-ai lăsat în prag fără veste-ntr-o noapte ceai din cel negru, aspru și-amar l-am găsit pe preș ca pe-un câine bătrân păzind întoarcerea umbrelor noastre legate adulmec aburul ca pe-o otravă

LPLigia Pârvulescu

0

2

abia mă-nălțasem cât șapte ani / și trei sferturi de-abecedar / când mama a-nceput să nu mă mai vadă / nu-mi mai spunea seara povești / nu mai fuma și mergea des la baie cu pas tremurat și buzele

LPLigia Pârvulescu

0

9

Plouă / plutesc înnodată în zodii de apă prin piele-mi foșnesc șerpi leneși lucioși pleoapa închisă e felia de măr acru înecată în gin / și lămâia azi m-am dat afară din mine / pe motiv de

LPLigia Pârvulescu

0

6

Mi-aduce un zâmbet furiș tăcerea asta strânsă vag în cearceafuri încet și frumos cum știi tu să dezbraci lumina fără durere fără contur umărul meu are gust de măr galben mi-ai spus mă

LPLigia Pârvulescu

0

8

Iau pământul în dinți mestec metodic e normal, presimt zodia Taurului sânge se zbuciumă brusc în timpane în ritm de copite turbate coaste mi-adun din țărână cu gesturi mândre de macho înfrânt pup

LPLigia Pârvulescu

0

3

Se scurg la vale glezne două șiruri de ape lungi picioarele mele sunt turnul plictisit care moare în Sena lumina în felinare miroase a rece Montmartre e parfumul Guerlain golit în pagini de

LPLigia Pârvulescu

0

2

El legăna a somn o floare în palmă tristă și roșie covorul lenevea mere vechi tremura un pian gol în fereastra albastră, deschisă clape strânse în șira spinării nota re neagră nudă rotundă

LPLigia Pârvulescu

0

0

Am plecat șerpuind din piața de pește săracă la oră de noapte mă scurgeam iar în găleți ruginite, nu m-am vândut nici astăzi de pe tarabele goale. Muzica lui își stinsese ecoul în

LPLigia Pârvulescu

0

6

În bălți, apa spărgea soarele în bucăți. Noaptea deja pierdusem în ritmul respirației ultimul scâncet străin umflat de alcool, injectat cu morfină. Iarba fiarelor înnodase casele cu părul

LPLigia Pârvulescu

0

3

Câmpul miroase a flori arse îmi amintesc chiar și-n noaptea asta când îți spuneam iar tu nu credeai ridicai nasul în adiere mă priveai zâmbind mă sărutai miroseai a flori arse, iar eu

LPLigia Pârvulescu

0

7

Ploaia ascunde zâmbete râncede. În saliva-i bogată, clovnul acid și-a aruncat gura și vine săltând cu ochii de inox și pas retezat, spre balul de marmură, spre crima de sticlă. Adu-mi o

LPLigia Pârvulescu

0

0

Trăirile acelea animale rănite își ling umorile peste sufletul meu. Mă-ntorc spre carotidă, moartea mă bate pe umăr azi poartă costumul acela de carnaval tăcut de crepuscul și umbră. Dansăm

LPLigia Pârvulescu

0

5

Mi s-au răstignit palmele în nopțile roșii De atâta plăcere de flăcări în noi. Știu că tu mă iubești. Vii tandru și plin în nopți de ambră să-mi jelești Sufletele zvelte, Haremul nostru până

LPLigia Pârvulescu

0

6