Poezie
Eventual
câini înnodați
1 min lectură·
Mediu
și stau lipită de mine sora zidurilor crescute-n penumbră
aniversez plecarea noastră ca un alcoolic zilele scurse-n chiuvetă de la ultima sticlă băută
am uitat să te simt în atâta șuier de brațe dar azi
când am venit iar în mine stăpân eventual într-o casă pustie
umbra ta după ușă mi-a sărit felin în spinare și-a încolăcit lacom limba peste sufletul meu
suntem înnodați în creștet mi-ai spus, printr-o viață de durata unui coit canin
încerc să sugrum clepsidra la mijloc e un eșec ce merită încercat
m-am întors nu clipi sunt doar tu stând în mâini inversat
dinăuntru frunze îmi macină pielea prin vertebre se-nalță tulpina
spre scoica ce ne zămislește creierul perla perfectă strânsă-n falduri de sânge
prin haina venelor tale îmi întind crengile, uite
sunt un copac alb de spaime și totuși
cu plasturii florilor încerc tremurat
să ne vindec deplin dezgolirea
aniversez plecarea noastră ca un alcoolic zilele scurse-n chiuvetă de la ultima sticlă băută
am uitat să te simt în atâta șuier de brațe dar azi
când am venit iar în mine stăpân eventual într-o casă pustie
umbra ta după ușă mi-a sărit felin în spinare și-a încolăcit lacom limba peste sufletul meu
suntem înnodați în creștet mi-ai spus, printr-o viață de durata unui coit canin
încerc să sugrum clepsidra la mijloc e un eșec ce merită încercat
m-am întors nu clipi sunt doar tu stând în mâini inversat
dinăuntru frunze îmi macină pielea prin vertebre se-nalță tulpina
spre scoica ce ne zămislește creierul perla perfectă strânsă-n falduri de sânge
prin haina venelor tale îmi întind crengile, uite
sunt un copac alb de spaime și totuși
cu plasturii florilor încerc tremurat
să ne vindec deplin dezgolirea
0175154
0
