înecul nu există

ieși la suprafața lucrurilor respiri noaptea din trup îți cade în bucăți la picioare – un animal explodat pășești în afara lui ieși ca dintr-o haină veche murdară în depărtare fumegă părți mari de trecut adierea aduce mirosul până la tine dar nu întorci capul nu te întrebi pentru că știi pe drumul de acum sunt păduri de cunoaștere nisipurile liniștii îți curg sub tălpi și din tine izbucnește lumina explozia de fericire și aur