înecul nu există
ieși la suprafața lucrurilor respiri noaptea din trup îți cade în bucăți la picioare – un animal explodat pășești în afara lui ieși ca dintr-o haină veche murdară în depărtare fumegă părți
LPLigia Pârvulescured
ieșirea din vis mirosul de ars al mâinilor amintirea incendiilor din viețile de apoi când trupurile ți s-au prăbușit în flăcări - brazi înalți cu ecouri lungi pe interior vuietul vapoarelor în
LPLigia Pârvulescuwet
te-ai legat cu funia realității să nu mai cazi în apele visului și totuși visul revine te învelește cu încăpățânarea unei mame fluide și triste care-și îmbrățișează fiica risipitoare tăiată de
LPLigia Pârvulescuazi am văzut un bărbat care mă iubea
și brusc dimineața a crescut mare cât o amiază cu soarele luminându-mi trupul în formă de cruce. uneori frumusețea are efectul ăsta, te încremenește într-o admirație uluită și nu mai știi
LPLigia Pârvulescuseeds of love
sunt cuvinte care sângerează pe marginea lucrurilor șerpi cu gura rănită de o pradă prea mare pe când altele se închid precum cutiile muzicale cu balerine care trag ușor capacul spre
LPLigia Pârvulescunecklace | dantela gâtului
toamna pe uliță sau parcă nu chiar așa se numea ce contează ulița rămâne aceeași doar anotimpurile și oamenii trec peste ea lucrurile mereu altele și mereu aceleași toate înghesuite pe strada
LPLigia Pârvulescudecembrie
și iarăși iarna ți se-ntinde supusă în față ca un imens animal alb scoțând aburi calzi prin hornurile caselor aștepți vântul rece din nord care să-i înfioare pielea murdară și s-o tragă de
LPLigia Pârvulescucloser
niciun gest nu are cum să te ajungă - mângâierea unei mâini e doar iluzia aerului, pe cand tandrețea ascunsă a unei priviri cade asupra ta ca un bici de foc îți dizlocă oasele în adânc tulbură
LPLigia PârvulescuƎVOLution
nu ai cum nici dacă ai vrea și nici nu contează asta sau celălalt ei sunt la fel de foarte importanți la fel de diferiți între ei precum apusurile maiestuoase blânde fosforescente sau reci
LPLigia Pârvulescudecadence
nu cresc decât în anumite locuri cu ierburi lucioase și umbra grea, în copilărie degeaba le căutai și împărțeai bani pe la colțuri de stradă așteptând apoi ani în șir să apară – pietrele astea
LPLigia Pârvulescurolling with the deep
se face lumină pe marginea pământului meu strălucirea ajunge până aici mi se revarsă pe creștet din găleata cerului iar în timp ce dorm razele înfig prin grădini cuțite de aur din care peste
LPLigia Pârvulescurotire
seara își întinde mâinile întunecate în mine le curăță într-o albie pală și le retrage încet scurgând fluidele nopții atunci mă transform într-o construcție ciudată trec de cealaltă parte a
LPLigia Pârvulescusea of love
trec printre oameni și vorbe și visul e mai real decât realitatea privesc prin geamul mașinii din difuzoare se aude “it’s alright now” fredonez și mă joc cu cuvintele “it’s all - right now”,
LPLigia Pârvulescudream life
cei plecați stau bine prinși de mine prin inele fotografii tot felul de șoapte și umbre le las colcăiala suprafețelor și mă fragmentez, mă închid în rafturi adânci și-mi așez zâmbetul deasupra
LPLigia Pârvulescuse crapă de noapte
sub ochii închiși ai celor întunecați și mai e puțin până la lumina care-i mama luminii, cea care-și înghite copilul cu poftă într-o frumusețe peste om și ruginitul lui felinar clătinându-i-se
LPLigia Pârvulescusă primești iarna adânc
știind că zilele curg într-o liniște perfect sferică, albă chiar și atunci când lângă tine una dintre lumi se prăbușește în șoaptă, chiar și atunci când înainte să aluneci în somn din interior se
LPLigia Pârvulescufericirea nu vine din mâinile unui bărbat
după cum nicio iertare nu vine din mâinile unui părinte, și nici copilul din sufletul oamenilor singuri – există ceva care leagă tot cu ușurința unui zâmbet fără motiv degetul mângâind buza
LPLigia Pârvulescustrăinul din țara aceea
mă întreba ce caut mă-nvârteam lângă mare odată cu pietrele aproape dansând am pierdut ceva i-am spus nu-mi găsesc neliniștea tristețea copiii mei rătăcitori s-au rătăcit în sfârșit de
LPLigia Pârvulesculove.com
în dreapta – deconectați-vă ruperea unei legături de sânge a unui cablu a unui suflet sau poate vrea să însemne relaxează-te, va fi bine bagă un vin o femeie o distracție creierul hârtia
LPLigia Pârvulescuel dorado, octombrie
voiam să-ți spun despre aer, despre perdeaua mișcată de vântul subțire și despre cum lumina face din oboseală un fel de miere pe care o iau în pumni și o întind împrejur ca pe un cerc dulce al
LPLigia Pârvulescu3 a.m.
noaptea ies din mine toate cărțile pe care nu le-am scris se deschid singure pe rafturi dintre foi apar altfel de oameni vieți noi tristeți nemaiîntâlnite ce cuprind lumea cu lentoarea șarpelui până
LPLigia Pârvulescupavilionul cu isuși
cerul mi se scurge pe piele, acadea moleșită albastră sunt atât de dulce încât îmi vine să-mi deșurubez capul să-l iau la braț ca pe o geantă și să nu mă mai simt, să înghesui în el portofelul
LPLigia Pârvulescueram foarte acolo
unde umbrele se încaieră se sfâșie lasă urme negre pe metalul anilor încolăceam frânghii pe încheieturi strângeam ne strângeam cât mai tare în noi țipătul înălța valuri de sânge animalul
LPLigia Pârvulescumai mult ca perfect
sunt o imensitate ușor dureroasă pulsând în lesă sub o mână înaltă nu mă cunosc din mașini cinematografe și teatre mă aplaud cu mii de mâini când reușesc să stau în echilibru în fiecare mine din
LPLigia Pârvulescu