closer

niciun gest nu are cum să te ajungă - mângâierea unei mâini e doar iluzia aerului, pe cand tandrețea ascunsă a unei priviri cade asupra ta ca un bici de foc îți dizlocă oasele în adânc tulbură fluviul intern crează falii până la suflet fără ca măcar să încerce, iar zâmbetele tale rotindu-se în lumina apusului nu sunt decât replici ale unui seism de proporții un tsunami al sângelui ce-ți înroșește buzele de parcă ai fi mușcat cu dragoste din carnea blândă a aproapelui iar peste toată schimbarea de lume se lasă catifeaua pielii - cortină rece care îți separă pulsul de imensa stepă unde priviri alunecă, mâini alunecă și unde unii oameni au capul în formă de inimă