decembrie

și iarăși iarna ți se-ntinde supusă în față ca un imens animal alb scoțând aburi calzi prin hornurile caselor aștepți vântul rece din nord care să-i înfioare pielea murdară și s-o tragă de labele rănite către locurile ascunse din care tot revine și din așteptarea ta apare o balerină de argint ce alunecă prin oglinzile ferestrelor larg deschise mișcările ei pleacă din tine cu aripi gri de păsări tăcute începi să te legeni într-o cutie muzicală uitată în parc în vasta sală de bal a unei lumi pe cale de dispariție sub candelabrele de cristal ale ultimei nopți și dansezi dansul învingătorului și învinsului în blana aceasta strălucitoare și grea până uiți de anotimpuri și roluri până când nu mai simți mâna uscată și rece care te trage de picioarele rănite către locurile ascunse din care o să revii