el dorado, octombrie

voiam să-ți spun despre aer, despre perdeaua mișcată de vântul subțire și despre cum lumina face din oboseală un fel de miere pe care o iau în pumni și o întind împrejur ca pe un cerc dulce al vrăjitoarelor care mă ferește de duritate și-mi iartă banalele neiertări dar toate lucrurile știute stau snop încinse cu o nemișcare neagră și lată și nu pot să-ți spun decât despre neschimbare, transpirație și despre oboseala asta noroioasă care mi se adună sub unghii de când tot sap fără să strălucească nimic