eram foarte acolo

unde umbrele se încaieră se sfâșie lasă urme negre pe metalul anilor încolăceam frânghii pe încheieturi strângeam ne strângeam cât mai tare în noi țipătul înălța valuri de sânge animalul fricii se zbătea sub piele ca un copil furios ce vrea să se nască eram atât de acolo încât nu vedeam cum aici mâini albe și mari dezleagă și desenează o poartă