azi am văzut un bărbat care mă iubea

și brusc dimineața a crescut mare cât o amiază cu soarele luminându-mi trupul în formă de cruce. uneori frumusețea are efectul ăsta, te încremenește într-o admirație uluită și nu mai știi ce să faci cu mâinile, cu tine și cu ceilalți. te imobilizează și mușcă din tine cu pofta unui carnivor luminos până când nu mai știi că ai fost vreodată altceva decât acest carnivor hrănindu-se cu lumina palidă a propriilor emoții. frumusețea e un analgezic pe care-l luăm în doze prea mari facem risipă – doamne iartă-mi păcatul supradozei de tine și dă-mi iluzia mărginirii eu, cea atat de fugară lasă-mă să mă lovesc de colțurile lumii ca un personaj semi-tragic care se lovește de rama tabloului, dă-mi senzația supunerii față de evitabil și devotamentul câinelui față de stăpanul cel crud atașamentul copilului față de mama care-l sugrumă în fașă și tremurul condamnatului în fața plutonului lasă-mă doamne măcar azi să fiu femeie pentru că azi am văzut un bărbat care mă iubea – vedeam bine că m-ar fi primit sub talpa lui.