Golire

(mamei mele)


există în tine un galben de plantă
filtrezi lumea prin nervuri țesute stingher
în cotloane din sufletul meu
mai locuiesc și acum
în spitalul părăsit de perfuzii și oameni
pe care mi l-ai lăsat la plecare
de pe-acoperiș înalț grilaje răsucite să vii
sunt o pasăre slabă cu ciocul prea mare
ce se-agață de tine cu vaier
uneori dumnezeu te pierde
printre degete rare de ploaie
sunt doar un om fără tine
ca oricare altul
care naște și ucide trăiri
timpul mi se zbate pe tâmplă
peste pulsul credinței că ești



sub frunte mi-am golit orbitele
numai așa te mai văd
luminând înăuntru