Poezie
Nopțile roșii
1 min lectură·
Mediu
Mi s-au răstignit palmele în nopțile roșii
De atâta plăcere de flăcări în noi.
Știu că tu mă iubești.
Vii tandru și plin în nopți de ambră să-mi jelești
Sufletele zvelte,
Haremul nostru până când moartea nu ne va despărți.
Trăim pe o cruce întoarsă, dragostea mea,
În zadar îmi speli coapsele vinete cu valurile lumilor tale.
Te iubesc striga mama ta mamei mele
În ploaia care ne spăla groapa comună
Vrăjitoarea din mine a citit în globul ochilor noștri
Că am fi fost eroii lui Shakespeare
Dacă ar fi scris încă o tragedie.
Iar acum lasă vântul să înceapă să șuiere
Printre coastele noastre unite
Cântul în care o să ne luăm de braț
Spre altar.
065511
0
Intr-o vreme, cand il frecventam mai des, pe aici se mai si critica. O sa constati cu timpul cam ce efect are si \"publicitatea negativa\".
Acum, la obiect. Obiectul e deocamdata unic, mai precis unul singur. E si de bine, mi-a placut mai ales:
\"Vrăjitoarea din mine a citit în globul ochilor noștri
Că am fi fost eroii lui Shakespeare
Dacă ar fi scris încă o tragedie.\"
ceea ce e tare, vanos, si, desi pare la indemana, personal nu am mai citit asta nicaieri.
Nu acelasi lucru pot spune despre \"palmele rastignite\", \"luatul de brat spre altar\", \"sa-mi jelesti sufletele zvelte\", \"haremul nostru\" - deservind total ideea elegiatica a poeziei, ce sa mai zic de \"stiu ca tu ma iubesti\" iesit parca dintr-un text de muzica usoara (\"stiu ca ma iubesti si tu\" - Dorin Dragici), toate acestea fiind, in cel mai bun caz, clisee.
Ce ziceam? A, bun venit, astept si alte texte, si nu uita ce am zis de publicitate, de orice semn ar fi ea.
Ghiocel