Nume invers

Așa deci, întorci raiul pe dos, doar-doar o veni apocalipsa. Dar asta numai așa, ca să treacă o dată și să ne vedem și noi de treburi aici pe pământ. Dă de gândit cerul ăla nemăturat. Aș zice că e o temă la ordinea zilei.

Mi-am stors ceva imaginația să-mi dau seama ce s-ar putea întâmpla în fotografie. O japoneză se îmbăiază într-un nor - ar fi una dintre variante.

\'odată\' scris legat după noul DOOM.

da, raiul pe dos, dar treaba noastră e să uzurpăm locul lui dumnezeu, și să creăm \"pe șest\" specia uezenmud care să-i ia locul, doar că dumnezeu e circumspect, și ni-i îneacă până și pe acei copii ipotetici ai noii specii, în ape neclare, vomitate :) imaginea asta vrea să arate, și nu contează rasa acelei forme umanoide :)
E un text scris într-o stare de scârbă (o deprimare rezultată în urma citirii unei cărți de Houllebecq) și în grabă, e cumva neclar ca și apele de care vorbesc aici, dar îți mulțumesc pentru trecere și pentru efortul de a înțelege.

\"procreăm obstinați
cu palmele aburinde pe geamuri\"
Faină imagine, mi-a amintit de un film cu Sophie Marceau în care ea se lipea de o parte a unui perete imens de sticlă, amantul ei de cealaltă parte, și se căutau febril...
Dumnezeu care vomită ploi și nori de unică folosință aruncați de îngeri... da, așa e.
Uezenmud al tău mi-a amintit de Urizen al lui Blake.
Dar cred că nu mai trebuia să precizezi \"nume invers\" în final, se subînțelegea din titlu.
Se pare că ai prins ploaie în Vamă și te-a deprimat...

nu e atât deprimare, cât sictir (scuză expresia, dar exprimă cel mai bine trăirea:))
Desigur și iar, n-am văzut filmul, dar m-am gândit la imaginea asta, și la cea în care mâinile sunt lipite din interior pe geamurile noastre de trupuri-sticlă, în care încercăm să ne autofecundăm :)
Ok, sigur, iese ce-ai zis. În Vamă era frumos, soare, ieri când am plecat, dar am dat de ploaie aici...care oricum, face lucrurile să crească :)
Mulțam de vizită :)