Poezie
Painless
omul fără ochi
1 min lectură·
Mediu
în lumina răsfoită încet de dimineața orașului
Alice
curioasă
sărea pe străzi un șotron invizibil
ronțăia tot timpul alune
își încrețea nasul
ciudoasă
de mica durere a părului
prins cu elastic
se trăgea caraghios de fundele cozilor
își flutura pletele
ca pe un drapel castaniu
victorios
dar cineva a călcat neatent
pe micimea anilor ei
cu bocanci grei
de gropar
plini de sevele amantelor mereu părăsite
cineva și-a stins obosit țigara
în scrumiera nenăscută a palmei ei mici
i-a rupt în pumni carnea fragedă
cu abur de pâine nouă
și a pășit mai departe
acum
plăpândă
ca într-un parc umbros și pustiu
Alice sare singură coarda doar în sufletul meu
storcându-mi arterele
cu fiecare zvâcnitură a pașilor ei
repeziți
tatăl ei
era omul fără ochi
doar cu pumni
Alice se scufundă cu pumnii la ochi
în sângele meu înnegrit
ca într-o bomboană topită
foto : © Gundega Dege – “Don\'t loose it”
Alice
curioasă
sărea pe străzi un șotron invizibil
ronțăia tot timpul alune
își încrețea nasul
ciudoasă
de mica durere a părului
prins cu elastic
se trăgea caraghios de fundele cozilor
își flutura pletele
ca pe un drapel castaniu
victorios
dar cineva a călcat neatent
pe micimea anilor ei
cu bocanci grei
de gropar
plini de sevele amantelor mereu părăsite
cineva și-a stins obosit țigara
în scrumiera nenăscută a palmei ei mici
i-a rupt în pumni carnea fragedă
cu abur de pâine nouă
și a pășit mai departe
acum
plăpândă
ca într-un parc umbros și pustiu
Alice sare singură coarda doar în sufletul meu
storcându-mi arterele
cu fiecare zvâcnitură a pașilor ei
repeziți
tatăl ei
era omul fără ochi
doar cu pumni
Alice se scufundă cu pumnii la ochi
în sângele meu înnegrit
ca într-o bomboană topită
foto : © Gundega Dege – “Don\'t loose it”
013273
0

mereu, cu placere egala si reala,
annabel lee.