Poezie
2055
...and the soul has raised
2 min lectură·
Mediu
(la moartea fratelui meu din alt colț de lume)
cum din burta unui păianjen ies linii fine de ceață
din degete îți ies fire lungi de trecut
pe ele mă cațăr din nou lângă tine
ai priviri tulburi de om bătrân
și cât de transparent te luminează o rază
eu sunt în moarte tot așa cum mă știi îmi port tinerețea în palme
lângă mirosul parfumului tău cu patchouli
din ziua în care am răsturnat sticla mamei îți amintești
ea stătea nemișcată pe pat cu ochii întorși sfios într-o parte
spre oglinda cu pete de soare
peste care flutura perdeaua caldă de vânt
eu am rămas veșnic copilul de-atunci
încă mănânc piersici necoapte din pomii trecutului
lipăi alături de tine mic peste pragul încălzit de soare
pândesc în spatele ferestrelor venirea tatei din lume
și cotrobăi prin podul plin de mere tărcate
să-ți aduc în pumni clorofilă îndoită cu aur
mă-nvârt în aceeași rolă de film dinainte
din care vârstele te-au desprins ca pe-o nălucă
plutind către capăt în reci cascade de timp
aspru înfășurate pe trup
și acum ai ajuns la sfârșit, uite îți întind capătul rochiei mele
pe care atât de mult îți plăcea să verși dulceață de cireșe amare
mă alungesc peste ani să poți cu mâini tremurate
să mă prinzi de poalele copilăriei
am venit să te iau lângă mine
pe străzi o să se scurgă mai departe bătrânii astmatici
cu coastele lor fine de porțelan chinezesc
de-acum nu-ți fie teamă, totdeauna ți-am spus
moartea există doar printre oameni
foto : ©Alex Axon – \"And the soul has raised\"
cum din burta unui păianjen ies linii fine de ceață
din degete îți ies fire lungi de trecut
pe ele mă cațăr din nou lângă tine
ai priviri tulburi de om bătrân
și cât de transparent te luminează o rază
eu sunt în moarte tot așa cum mă știi îmi port tinerețea în palme
lângă mirosul parfumului tău cu patchouli
din ziua în care am răsturnat sticla mamei îți amintești
ea stătea nemișcată pe pat cu ochii întorși sfios într-o parte
spre oglinda cu pete de soare
peste care flutura perdeaua caldă de vânt
eu am rămas veșnic copilul de-atunci
încă mănânc piersici necoapte din pomii trecutului
lipăi alături de tine mic peste pragul încălzit de soare
pândesc în spatele ferestrelor venirea tatei din lume
și cotrobăi prin podul plin de mere tărcate
să-ți aduc în pumni clorofilă îndoită cu aur
mă-nvârt în aceeași rolă de film dinainte
din care vârstele te-au desprins ca pe-o nălucă
plutind către capăt în reci cascade de timp
aspru înfășurate pe trup
și acum ai ajuns la sfârșit, uite îți întind capătul rochiei mele
pe care atât de mult îți plăcea să verși dulceață de cireșe amare
mă alungesc peste ani să poți cu mâini tremurate
să mă prinzi de poalele copilăriei
am venit să te iau lângă mine
pe străzi o să se scurgă mai departe bătrânii astmatici
cu coastele lor fine de porțelan chinezesc
de-acum nu-ți fie teamă, totdeauna ți-am spus
moartea există doar printre oameni
foto : ©Alex Axon – \"And the soul has raised\"
0145.852
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ligia Pârvulescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 263
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 32
- Actualizat
Cum sa citezi
Ligia Pârvulescu. “2055.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ligia-parvulescu/poezie/244774/2055Comentarii (14)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
LPgând la gând, am renunțat cu totul la versul cu \"uman\" înainte să apară comentariul tău :)
Mă bucură că ți-au plăcut imaginile și sensurile, la bază este vorba de un suflet care vine să \"ia\" un alt suflet.
Vreau să precizez și ce m-a adus să scriu textul ăsta:
http://-trailers.blogspot.com/2006/10/venus-2006-us-trailer.html
\"Venus\" este un film ce merită cel puțin văzut, dacă nu colecționat, părerea mea.
Mulțumesc de trecere și de vorbe, Florin, te mai aștept pe la mine.
Mă bucură că ți-au plăcut imaginile și sensurile, la bază este vorba de un suflet care vine să \"ia\" un alt suflet.
Vreau să precizez și ce m-a adus să scriu textul ăsta:
http://-trailers.blogspot.com/2006/10/venus-2006-us-trailer.html
\"Venus\" este un film ce merită cel puțin văzut, dacă nu colecționat, părerea mea.
Mulțumesc de trecere și de vorbe, Florin, te mai aștept pe la mine.
0
APDistincție acordată
\"cum din burta unui păianjen ies linii fine de ceață
din degete îți ies fire lungi de trecut\"
Avantajul acestui tip de scriitura mi se pare a fi picturalitatea. 80% din informatia procesata de creier parvine pe cale vizuala. Un poem care creioneaza cu naturalete imagini pregnante porneste in lume cu o forta de impact remarcabila. Sa nu uitam de sinestezie!
\"spre oglinda cu pete de soare
peste care flutura perdeaua caldă de vânt\"
Acest gen de imagini, schitate din cateva miscari sigure (\"pete de soare\", \"perdeaua calda\"), este cel care poate sustine infrastructura unui poem.
\"pe străzi o să se scurgă mai departe bătrânii astmatici
cu coastele lor fine de porțelan chinezesc\"
Minunata metafora pentru osteoporoza! Cand inchizi pagina virtuala a unui text si ramai cu cateva imagini/stari in cotloanele memoriei pe care sa le rumegi obsesiv inseamna ca ai avut de-a face cu un poem veritabil.
\"am venit să te iau lângă mine//
de-acum nu-ți fie teamă, totdeauna ți-am spus/
moartea există doar printre oameni\"
E dificil sa comentezi un astfel de text, scris simplu, necaznit, dar care te impinge si te trage la fiecare vers.
Nu putem defini poezia, si totusi o resimtim sau nu.
Poate este electrizarea care te parcurge cand frisonezi la un pasaj si nu intelegi decat vag de ce.
\"eu sunt în moarte tot așa cum mă știi\"
Mi se pare o exemplar-ironica reluare a stilului epistolar comun (\"eu sunt bine, sanatos, ceea ce iti doresc si tie\"), insa dintr-o perspectiva inedita.
Instelez acest poem pentru ceea ce se scurge printre degetele critice, de nesurprins pe pelicula cuvintelor, pentru ceea ce ramane dupa ce am citit pasaje fluorescente ca:
\" pândesc în spatele ferestrelor venirea tatei din lume
și cotrobăi prin podul plin de mere tărcate
să-ți aduc în pumni clorofilă îndoită cu aur\"
P.S. Fotografia este bine aleasa. Sper sa ai in curand nivelul care iti va permite sa postezi fotografii direct pe pagina ta.
din degete îți ies fire lungi de trecut\"
Avantajul acestui tip de scriitura mi se pare a fi picturalitatea. 80% din informatia procesata de creier parvine pe cale vizuala. Un poem care creioneaza cu naturalete imagini pregnante porneste in lume cu o forta de impact remarcabila. Sa nu uitam de sinestezie!
\"spre oglinda cu pete de soare
peste care flutura perdeaua caldă de vânt\"
Acest gen de imagini, schitate din cateva miscari sigure (\"pete de soare\", \"perdeaua calda\"), este cel care poate sustine infrastructura unui poem.
\"pe străzi o să se scurgă mai departe bătrânii astmatici
cu coastele lor fine de porțelan chinezesc\"
Minunata metafora pentru osteoporoza! Cand inchizi pagina virtuala a unui text si ramai cu cateva imagini/stari in cotloanele memoriei pe care sa le rumegi obsesiv inseamna ca ai avut de-a face cu un poem veritabil.
\"am venit să te iau lângă mine//
de-acum nu-ți fie teamă, totdeauna ți-am spus/
moartea există doar printre oameni\"
E dificil sa comentezi un astfel de text, scris simplu, necaznit, dar care te impinge si te trage la fiecare vers.
Nu putem defini poezia, si totusi o resimtim sau nu.
Poate este electrizarea care te parcurge cand frisonezi la un pasaj si nu intelegi decat vag de ce.
\"eu sunt în moarte tot așa cum mă știi\"
Mi se pare o exemplar-ironica reluare a stilului epistolar comun (\"eu sunt bine, sanatos, ceea ce iti doresc si tie\"), insa dintr-o perspectiva inedita.
Instelez acest poem pentru ceea ce se scurge printre degetele critice, de nesurprins pe pelicula cuvintelor, pentru ceea ce ramane dupa ce am citit pasaje fluorescente ca:
\" pândesc în spatele ferestrelor venirea tatei din lume
și cotrobăi prin podul plin de mere tărcate
să-ți aduc în pumni clorofilă îndoită cu aur\"
P.S. Fotografia este bine aleasa. Sper sa ai in curand nivelul care iti va permite sa postezi fotografii direct pe pagina ta.
0
AMdl.Jacob v-a surprins atit de fin incit ma retrag lasind un semn
un poem deosebit prin imaginile delicate tesute peste timp si spatiu
vedem , citim , ne recunostem, un poem prin excelenta
un poem deosebit prin imaginile delicate tesute peste timp si spatiu
vedem , citim , ne recunostem, un poem prin excelenta
0
LPmă bucură semnul tău lăsat aici...nu știu dacă afară e nor sau nu, dar în seara asta eu am o lună galbenă pe tavan, mulțumesc :)
0
LPeu sunt Ligia, deci nu dumneavoastră :)
Îți mulțumesc pentru apreciere, te aștept și altă dată.
Îți mulțumesc pentru apreciere, te aștept și altă dată.
0
DBam citit astăzi poezia ta de aici, voiam să îți las o stea-semn de lectură dar nu am avut nici timp și nici starea necesară unui comentariu regulamentar elaborat(fie vorba între noi, nu sunt un bun povestitor al poeziilor altora:)), cred că te exprimi în poezie cu o anume voluptate și o anume degajare care pe mine una mă cucerește,
poezia aceasta m-a apropiat de tine ca autor iată de ce nu pot să trec fără să las totuși aici câteva cuvinte,
cu respect,
cititorul tău fidel,
poezia aceasta m-a apropiat de tine ca autor iată de ce nu pot să trec fără să las totuși aici câteva cuvinte,
cu respect,
cititorul tău fidel,
0
VMPoem al extremei maturități și amplitudini poetice greu de depășit ulterior. Felicitări!
0
ELLigia, începând de astăzi poți insera foto în textele tale și poți edita cu italic și bold. Pentru detalii, cât și pt cenaclu, te rog să mă contactezi, adresa e precizată în pag mea.
Ela
Ela
0
LPcuvintele tale de aici fac cât trei steluțe pentru mine :)
Mă bucur mult că mă citești, te mai aștept.
Cu drag
Mă bucur mult că mă citești, te mai aștept.
Cu drag
0
LPmulțumesc de trecere și felicitări, te mai aștept pe la mine.
0
LPce pot să spun, mă chinuiam cu acele linkuri spre fotografii :)
Te voi contacta azi pe mail.
Mulțumesc mult.
Te voi contacta azi pe mail.
Mulțumesc mult.
0
ELLigia, aici este mai degrabă o poezie \"ilustrată\", fiindcă imaginea doar însoțește textul / e drept că se acordă cu el. Însă o \"vizuală\" înseamnă mai mult decât foto alăturată textului. Vizuala s-ar putea defini ca fiind o poezie ale cărei versuri îndeplinesc o funcție grafică sau sunt conținute în grafică. Sau ca o compoziție imagine-text în care textul este inclus ca element al imaginii și are/acordă semnificație. Vezi și:
http://images.google.ro/images?hl=ro&q=%22visual%20poetry%22&btnG=Caut%C4%83&ie=UTF-8&oe=UTF-8&um=1&sa=N&tab=wi
Succes.
http://images.google.ro/images?hl=ro&q=%22visual%20poetry%22&btnG=Caut%C4%83&ie=UTF-8&oe=UTF-8&um=1&sa=N&tab=wi
Succes.
0
LPînțeles, reținut, modificat. Mulțumesc.
0
spre oglinda cu pete de soare), împreună cu lucrurile purtătoare de clorofilă și aur - am mai reținut imaginea timpului ca o cascadă înfășurată pe trup ce închide frumos secvența rememorării. strofa a treia dezvoltă candoarea ludicului. finalul imprimă un accent cathartic, o deschidere intuită în esența trecerii, o prelungire și continuitate în carnea limitei, deschisă transfigurării.