Castanii vor fi albi

gust de speranță
deșartă
inutilă

Nu vom ajunge la Rheims
mi se pare mai potrivit ca titlu

Imagini frumoase ligia si-o alta tristete gotica.Mi-a placut.

scriere, plină de acea transhumanță a sentimentelor de la real spre ireal, ca apoi să eșueze în banalul înconjurător.
Mi-a plăcut ideea și muzicalitatea textului.

și eu m-am gândit să pun acel titlu, dar l-am ales pe cel actual pentru că exprimă un amestec de înflorire și moarte (albi de flori / albi de moarte), pe când \"nu vom ajunge la Rheims\" exprimă doar o latură. M-am gândit apoi să-l pun ca subtitlu, dar mi se pare că nu rimează cu dualitatea titlului...În fine, și acela e un titlu bun, de asta am și ezitat, dar îl prefer pe ăsta. Ți-am spus și de ce, nu a fost o alegere de dat cu banul :).
Așa e, speranță deșartă, inutilă, un presentiment dureros al inutilității unui drum, și resemnarea renunțării. Mă bucură trecerea ta pe pagina mea, mă bucură că ai simțit textul și te mai aștept.

îmi fac bine vizitele tale. Mă bucur că ți-a plăcut, citirea e reciprocă.

nici nu are cum să mă mire înțelegerea ta. Știi că spusele tale au întotdeauna valoare pentru mine, indiferent dacă sunt critici sau aprecieri. Mă bucur că de data asta au fost aprecieri. Te mai aștept.

gotic totul, într-adevăr; exprimă încercarea de apropiere de Divinitate...la fel ca și Rheims (tot gotic) > încoronările regilor, legătura dintre om și Divin, care în primul rând se realizează prin iubire (de oameni, între oameni). Și da, e trist când eșuând iubirea, se ratează o încoronare, o vindecare și-o înflorire. Tot înainte :)

tu scrii și simți poetic.
ei, da.
excelentă poemă! realizez ce înseamnă: a scrie, pipăind cuvintele.

mulțam frumos. Altceva ce pot să zic...te mai aștept :)

a scoate privirea din mine...
superb
aceasta privire ...taioasa uneori...adesea mangaietoare ca un val

înțeleg că ți-a plăcut. Mulțumesc de trecere și de spuse și te mai aștept.