nisip
prins in vis
pulbere
de stele
fine apasat
prelung ceasornic
tic-tac
in minte de capitan secunda
al meu nume
culori pline de viata
pete de cerneala
pasiune
crezul invie
in
În mintea unui muribund cuvânt mă nasc eu și-n mintea unui val de cristal se naște numele meu
În noi și-n mine acum mă simt un cuvânt sfărmat de-atâta nebun dor
Dor de noi doi.
Am aflat în ceea
Am zburat spre univers cu aripi de sticlă, încadrate în chenar;
Am ascultat cum vântul răspunde visurilor nopții,
Dar cel mai ciudat lucru pe care l-am aflat
A fost , roua dimineții.
De vei
Caldă, este mângâierea ta de rouă
Preșul, este mereu întins pe caldarâm
Roba ți-e aruncată-n stradă
Și mintea ți-e răvășită pe-un tărâm;
Unde visele nu au literă de lege
Unde timpul îți înmoaie
Străbat ținuturi necunoscute, în zig-zag
Privirea-mi circulă într-una
Spre un loc ce-mi trezește adânci amintiri
Un loc natal în care am trăit cândva.
O casuță cu geamuri ce parcă sunt mai
Schițat e zâmbetul acum
Schițat e chipul meu nebun
Schițată-mi este bucuria
Schițată-mi este nebunia.
Schițate sunt luminile
Schițate sunt cuvintele
Dar mai schițate de toate
Sunt șoaptele
M-aplec spre ocean cu aripi
Și vreau să-mi iau zborul de pe culmi
Să-mi curm durerea ce m-apasă
În suflet ca un vis nebun.
Să uit de mine și de tine
Să mă scufund încet adânc
Să mă așez
Eram în gară, peronul umed se-ntindea de-alungul rochiei mele,
Și așteptam Acceleratul, spre nicăieri, o destinație ciudată
Spre nicăieri, unde lumina e albastră, unde vântul nu adie;ci arde
Spre
Ce nostalgic era cândva în umbra mută a unui cuvânt
Cuvintele îți păreau un rai, de neconceput
Și-ai vrut să-ți arzi venele deasupra unor umbre de neconceput
Știai prea bine fiecare lucru, care
N-am uitat nici o secundă
Ce-ai simțit pentru mine
N-ai uitat oare ce crezi de mine
Azi, n-ai timp să privesti peste umăr
Ca să realizezi, cine știe mai bine.
Acolo, nu a fost timp pentru ziua
Mă mânâncă-n palmă, praful de pe pervazul ud
Mă rod, șoarecii ușor
și carnea le priește, făr de-ntrebări.
Mă răzgândește vocea să trec podul
Mă agită noaptea, ca să-i dau un șal,
Să-l poarte
Astăzi, când iarna e aproape
Totuși, tu vezi
Vocea din noapte
Și simți, adierea moale.
Te crezi visător, la porți de fier
Și bați, spunându-ți, ca încă mai poți
Să găsești vocea nopții,
Un val ce-și unduie creasta spre stănci cu vârf ce se aplec în crengi
Aduce fum și ceață spre cer și spre eterul dulce ce se ascunde-n vechi
Pescărușii scot sunete adânci în urma valului înspumat
Pleacă-te, și-a spus noaptea spre cer
și lasă-mi două brațe, pe care să le dăruiesc unui copil
Ce simte singurătatea, aproape de el, nestingherit.
Ce dacă sunt reci, aceste două
în mintea mea, un vers răsună ca și un ecou
Departe de ziua, ce prevede a fi din ce în ce mai caldă,
Ce prevede să fie mai luminoasă decât sufletul meu, ce plânge fără-ncetare,
Ce urăște faptul că
Privesc printre dungile ce-mi străpung universul meu, inimă
La tine, tu steaua mea
Dar ești departe de iubirea noastră
Căci eu, zac între ruini de var.
Cu gândul tot la tine
Eu mă întind pe
Am așteptat secunda ca să vină
Am căutat lumină într-un ungher de viață
Am așteptat ca noaptea, să apună
și-apoi am adormit într-o altă lume.
Parcă văd și acum cum pași se pierd în spate
Parcă
Timpul, un felinar al nopții albastre ce trece peste toate și peste mine, din nou, peste sufletul meu sărman,
Își petrece peste mine șoaptele în jale ale unui suflet pierdut în urma unui
Viata, este un circuit neintrerupt care se schimba la fiecare pas facut catre viitor; avand de fiecare data in consistenta sa, ceva nou si uneori chiar durabil. Caile vietii sunt ca si
Pașii, au un suspin într-ânșii, vecinici și rămași doar umbre
Eu am nevoie de un zâmbet
Ca să pot simți, că încă n-am plecat din lume
Mâinile, simt răceala sufletului meu blând
Cuprinzând
Bibelourile, stau asezate frumos in vitrina plina de praf, ce parca e mai invechit de vremea cea trecatoare si uitata de multi, care au cunoscut-o candva, intr-o era trecuta prin
Un plus de necesar intr-o lume in care crezul de-a respira aerul curat si de-a reda in acelasi timp savoarea unui edificiu inaltator pentru un perimetru cuprinzator nu stiu sa fi avut in ultima
Departe într-un loc ferit de taină
Departe unde luna mai apare
Și unde vântul adie cu putere tare
Străbat ținuturi pline de vânt și de mare.
Valuri înspumate se ridic la cer
Și se apleacă în
Trece vântul ducând pe aripi de fum
Ducând ani, ducând cuvinte, ducând
Ducând liniștea pe gând
Și fumul în adânc.
Trece iarna aniilor de val, la mal
Dar timpul spune: lângă tine, e un