Cândva - Niciodată

În mintea unui muribund cuvânt mă nasc eu și-n mintea unui val de cristal se naște numele meu În noi și-n mine acum mă simt un cuvânt sfărmat de-atâta nebun dor Dor de noi doi. Am aflat în ceea ce am scris,câte cuvinte de dor se ascund în mine și-n noi Doi departe de clipa noastră și-am revenit verset. Am astăzi în minte,o seară plină de șoapte calde și-mi simt inima bătând nebună Nebună după noi doi. Ard în mine nestemate voci de argint Sfeșnic de acum tu nu mă da uitării în prag și nu-mi turna peste ceai apă rece Nu vreau să îngheț pentru o pereche de ași sau crai pereche. Mi-aminteam de un șir de cuvinte și-n acea clipă m-am regăsit pe mine Într-un fundal de cafea obscură,în sertarele umede de stropi de ploaie și de nestemat gând m-am vândut Gândului meu. Am în minte un pahar de vin și-n mână țin o stea Nu pe cer am găsito, nici de pe lume nu am aduso Am culeso din suflet pentru suflet .. Nebunia mă-nfierbântă să renunț la buzele mele Pentru o bucată de nebunie pură s-adorm în brațe de necunoscut Să privesc în ochi ce nu i-am mai văzut nici măcar aievi,nici măcar pentru un timp mai scurt Să râd cu el Dorința mea. Să fie prea nebună, Prea ne-nduplecată, Și să nu mai știu nici numele ce îl port și nici măcar să mai zâmbesc aievea când ochi mă privesc sfredelitor de nebuni,dorința. Și-a doua zi să mă mint ca doar m-am visat în așternut de străin incolor de gând curat.