Iurcencu Teodora Ioana

Cand in urma-mi ascunsa altii ranjeau spre mine Eu,aceasi pendula. Taceam. Ieri,eram putin si azi am mai crescut marunt. Am invatat si primii pasi in viata tinut de manute strans,

Repere printre Minti Ascunse neclar in taciturn Printre unghere Neatins Acelasi emisfer clandestin. Profund si-n itinerar Un ghid Al carui cuvant rostit Paremi-se ca nu s-a stins Si

Stropi marunti pasi franti in emisfere de nord si de vest copii. Privesc pe geam furis trecatori tacuti nescrisi condeiul luneca pe coli sapun. Si-n

Sal de matase umeri dezgoliti irisi buze de-argint ochi deschisi inca o zi inca o noapte inca un minut inca o secunda inca un pas Mangaieri de catifea eminescente clandestine inca o

nisip prins in vis pulbere de stele fine apasat prelung ceasornic tic-tac in minte de capitan secunda al meu nume culori pline de viata pete de cerneala pasiune crezul invie in

Gustul noptii il simt pe buze ale mele sa fie oare?! mi-am pus capul pe perna usor rotind ochi dupa cerul albastru color. Mi-am amintit ca am lasat cheia-n usa si pe masa am uitat ceasca de

Un plus de necesar intr-o lume in care crezul de-a respira aerul curat si de-a reda in acelasi timp savoarea unui edificiu inaltator pentru un perimetru cuprinzator nu stiu sa fi avut in ultima

Viata, este un circuit neintrerupt care se schimba la fiecare pas facut catre viitor; avand de fiecare data in consistenta sa, ceva nou si uneori chiar durabil. Caile vietii sunt ca si

Bibelourile, stau asezate frumos in vitrina plina de praf, ce parca e mai invechit de vremea cea trecatoare si uitata de multi, care au cunoscut-o candva, intr-o era trecuta prin

Sopteste-mi, In minte Cauta Ce nu ai gasit Mereu In a cui minte Privesti Poate ai uitat cheia-n usa Si dincolo Privirea pandeste Al tau suflet Prelumbat In al carui ungher Batran

Asezat sacoul pe umeri Urmarind fiecare miscare Parea timida Dar era doar un inceput Adormind In palme – nou-nascut Cantecul din surdina Rapea mintea ei Mangaierea marunta Ploua in

Si noi suntem mereu impreuna In mintea mea si-n inima Port ce n-am stiut ca exista Nume profund Tine minte! Am ascultat si vantul Cand asteptam sa te intalnesc Nu stiam ce gust ai

fundalul cafelei obscur cravata neagră șarmant dresuri fine peste divan minți acoperite neclar gust de buze butoni de-argint trup cald în van priviri tulburi ochi de alun

pereți de-un ton roș aprinde-mi gust demisec pe-ale mele buze de alun varsă aromă de cireș și pune-mi pe spate șal să-mi țină de cald atunci,când iar îmi va fi frig. bucăți din vaza

în mine lup flămând cunosc teama de a fi înfipt de nebun carne fragedă luna pământie lup urlând în mine cavou acoperit de frunze pământ peste punte pas nevolnic lup alb cenușa

Totul e un joc,numit Feng Shui mortal de letal Nu-nțeleg ce vrea să spună ea,cuminte sau suavă ca și cerneala prelinsă pe colțul mesei umede Nu știe nici ce semn poartă Nestingher o caut poate în

Re-ntoarce în trecut doar pașii ce i-ai pierdut și nu te lăsa să cazi mai jos Nu iți răpune dreptul de a iubi femeie pentru tine și nu lăsa să plângă ochi tăi după o felie de măr Nu iți plânge în

Străbat ținuturi necunoscute, în zig-zag Privirea-mi circulă într-una Spre un loc ce-mi trezește adânci amintiri Un loc natal în care am trăit cândva. O casuță cu geamuri ce parcă sunt mai

Schițat e zâmbetul acum Schițat e chipul meu nebun Schițată-mi este bucuria Schițată-mi este nebunia. Schițate sunt luminile Schițate sunt cuvintele Dar mai schițate de toate Sunt șoaptele

Pășesc, aproape de cuvinte Mă învârtesc pe vârfuri încet Și mă cuprinde o tristețe Ce mă strigă din umbre reci. Întreaga zare se preschimbă Și roșul soare Își schimbă-nfățișarea Și astrele

somn usor și vise plăcute somn adânc și cuvinte plăcute alintarea e somnul dulce și sărutul e noapte bună. noapte bună, spun îngeri în cor noapte bună, spun toți și adorm noapte bună, spun

Departe într-un loc ferit de taină Departe unde luna mai apare Și unde vântul adie cu putere tare Străbat ținuturi pline de vânt și de mare. Valuri înspumate se ridic la cer Și se apleacă în

Înaltul cer ridică visul înspre ideal Și noaptea caută priviri spre somnul întunecat Și frigul ÎȘi Încovoaie spinarea Ce freamătă frunza Și aduce ploaia. Cruda realitate își pierde