Cand in urma-mi ascunsa altii ranjeau spre mine
Eu,aceasi pendula.
Taceam.
Ieri,eram putin si azi am mai crescut marunt.
Am invatat si primii pasi in viata tinut de manute strans,
Repere printre
Minti
Ascunse neclar in taciturn
Printre unghere
Neatins
Acelasi emisfer clandestin.
Profund si-n itinerar
Un ghid
Al carui cuvant rostit
Paremi-se ca nu s-a stins
Si
Sal de matase
umeri dezgoliti
irisi
buze de-argint
ochi deschisi
inca o zi
inca o noapte
inca un minut
inca o secunda
inca un pas
Mangaieri de catifea
eminescente clandestine
inca o
nisip
prins in vis
pulbere
de stele
fine apasat
prelung ceasornic
tic-tac
in minte de capitan secunda
al meu nume
culori pline de viata
pete de cerneala
pasiune
crezul invie
in
Gustul noptii
il simt pe buze
ale mele sa fie oare?!
mi-am pus capul pe perna
usor
rotind ochi dupa cerul albastru
color.
Mi-am amintit ca am lasat cheia-n usa
si pe masa am uitat ceasca de
Un plus de necesar intr-o lume in care crezul de-a respira aerul curat si de-a reda in acelasi timp savoarea unui edificiu inaltator pentru un perimetru cuprinzator nu stiu sa fi avut in ultima
Viata, este un circuit neintrerupt care se schimba la fiecare pas facut catre viitor; avand de fiecare data in consistenta sa, ceva nou si uneori chiar durabil. Caile vietii sunt ca si
Bibelourile, stau asezate frumos in vitrina plina de praf, ce parca e mai invechit de vremea cea trecatoare si uitata de multi, care au cunoscut-o candva, intr-o era trecuta prin
Ploua marunt
Sau poate putin
Si totusi ploua
Din cand in cand putin
Si totusi mai mult de-atat
Si ploua cand te-astepti mai putin
Cand nu crezi in nimic
Si totusi ploua singur
Cand
Sopteste-mi,
In minte
Cauta
Ce nu ai gasit
Mereu
In a cui minte
Privesti
Poate ai uitat cheia-n usa
Si dincolo
Privirea pandeste
Al tau suflet
Prelumbat
In al carui ungher
Batran
Asezat sacoul pe umeri
Urmarind fiecare miscare
Parea timida
Dar era doar un inceput
Adormind
In palme – nou-nascut
Cantecul din surdina
Rapea mintea ei
Mangaierea marunta
Ploua in
Si noi suntem mereu impreuna
In mintea mea si-n inima
Port ce n-am stiut ca exista
Nume profund
Tine minte!
Am ascultat si vantul
Cand asteptam sa te intalnesc
Nu stiam ce gust ai
fundalul cafelei
obscur
cravata neagră
șarmant
dresuri fine peste divan
minți acoperite
neclar
gust de buze
butoni de-argint
trup cald
în van
priviri tulburi
ochi de alun
pereți de-un ton roș
aprinde-mi gust demisec
pe-ale mele buze de alun
varsă aromă de cireș
și pune-mi pe spate șal să-mi țină de cald
atunci,când iar îmi va fi frig.
bucăți din vaza
în mine lup
flămând
cunosc teama de a fi
înfipt de nebun
carne fragedă
luna pământie
lup urlând
în mine
cavou acoperit de frunze
pământ peste punte
pas nevolnic
lup alb
cenușa
Totul e un joc,numit Feng Shui mortal de letal
Nu-nțeleg ce vrea să spună ea,cuminte sau suavă ca și cerneala prelinsă pe colțul mesei umede
Nu știe nici ce semn poartă
Nestingher o caut poate în
Re-ntoarce în trecut doar pașii ce i-ai pierdut și nu te lăsa să cazi mai jos
Nu iți răpune dreptul de a iubi femeie pentru tine și nu lăsa să plângă ochi tăi după o felie de măr
Nu iți plânge în
Străbat ținuturi necunoscute, în zig-zag
Privirea-mi circulă într-una
Spre un loc ce-mi trezește adânci amintiri
Un loc natal în care am trăit cândva.
O casuță cu geamuri ce parcă sunt mai
Schițat e zâmbetul acum
Schițat e chipul meu nebun
Schițată-mi este bucuria
Schițată-mi este nebunia.
Schițate sunt luminile
Schițate sunt cuvintele
Dar mai schițate de toate
Sunt șoaptele
Pășesc, aproape de cuvinte
Mă învârtesc pe vârfuri încet
Și mă cuprinde o tristețe
Ce mă strigă din umbre reci.
Întreaga zare se preschimbă
Și roșul soare
Își schimbă-nfățișarea
Și astrele
somn usor și vise plăcute
somn adânc și cuvinte plăcute
alintarea e somnul dulce
și sărutul e noapte bună.
noapte bună, spun îngeri în cor
noapte bună, spun toți și adorm
noapte bună, spun
Departe într-un loc ferit de taină
Departe unde luna mai apare
Și unde vântul adie cu putere tare
Străbat ținuturi pline de vânt și de mare.
Valuri înspumate se ridic la cer
Și se apleacă în
Înaltul cer ridică visul înspre ideal
Și noaptea caută priviri spre somnul întunecat
Și frigul ÎȘi Încovoaie spinarea
Ce freamătă frunza
Și aduce ploaia.
Cruda realitate își pierde