Ce tăcută și liniștită este marea,
Nici valurile nu se mai aud deloc,
Doar glasul blând al soarelui ce se scufundă-n mare,
Se-aude, adiind; ușor.
Ce liniștită e durerea ce scurmă în
Ce nostalgic era cândva în umbra mută a unui cuvânt
Cuvintele îți păreau un rai, de neconceput
Și-ai vrut să-ți arzi venele deasupra unor umbre de neconceput
Știai prea bine fiecare lucru, care
Caldă, este mângâierea ta de rouă
Preșul, este mereu întins pe caldarâm
Roba ți-e aruncată-n stradă
Și mintea ți-e răvășită pe-un tărâm;
Unde visele nu au literă de lege
Unde timpul îți înmoaie
Eram în gară, peronul umed se-ntindea de-alungul rochiei mele,
Și așteptam Acceleratul, spre nicăieri, o destinație ciudată
Spre nicăieri, unde lumina e albastră, unde vântul nu adie;ci arde
Spre
Trece vântul ducând pe aripi de fum
Ducând ani, ducând cuvinte, ducând
Ducând liniștea pe gând
Și fumul în adânc.
Trece iarna aniilor de val, la mal
Dar timpul spune: lângă tine, e un
Lumea se așteaptă să renunți în fiecare secundă ce o ai în față
E un joc cu reguli de-aur ca să ști să nu cedezi în fața lor
În fața zâmbetului fals și apocaliptic
În fața miilor de ochi
În jur
Brightly the sun of summer shone
Green fields and waving woods upon,
And soft winds wandered by;
Above, a sky of purest blue,
Around, bright flowers of loveliest hue,
Allured the gazer\'s
Un plus de necesar într-o lume în care crezul de a respira aerul curat și de a reda în același timp savoarea unui edificiu înălțător pentru un perimetru cuprinzător nu stiu să fi avut în ultima
minte-mă că încă mă mai iubești nestrămutat de nebun
ca ți-e dor să mă ți pe genunchi să-mi mângâi cosițele
să-mi dezmierzi privirea cu dulceața sufletului tău
singuratic
minte-mi privirea că
ard în mine toate cele pământene și-apuse vecinice gânduri ascunse
în mine și-n tot ce simt acum am un singur suflu de ascuns
ce-am să strecor printre ruini eu un biet scriitor
mă nasc și mă
Ne-asezam de-atatea ori pe cate un scaun intr-o bucatarie sau poate pe o canapea comoda cu gandul la cateva nestemate amintiri,poate cateva dintre acele pe care nu le putem da uitarii.Ne sorbim
În mintea unui muribund cuvânt mă nasc eu și-n mintea unui val de cristal se naște numele meu
În noi și-n mine acum mă simt un cuvânt sfărmat de-atâta nebun dor
Dor de noi doi.
Am aflat în ceea
II