La ceva de mult !

Străbat ținuturi necunoscute, în zig-zag Privirea-mi circulă într-una Spre un loc ce-mi trezește adânci amintiri Un loc natal în care am trăit cândva. O casuță cu geamuri ce parcă sunt mai înghesuite Cu cerdac și cu prispa acoperită de praf Cu ulcica din gardul negru, acoperit de \"fumul ars\". În jur copacii se-nchin mieros În fața fântânei, aproape ruină Ce se apleacă spre pământ Ca și cum s-ar închina unui alt veac de curând. Pădurea e înconjurată de lumină Ce trimite raze unduite spre casuța fără viață Un perete de pământ uscat Ce cade, ce cade până s-a dărâmat. Stau ghemuită și mă-ntreb Unde au zburat atâția ani De ce nu mai sunt, mică Să mă joc în grădina cu flori. Îmi dau seama, că grădina mea cu flori A rămas un covor gol Îmi dau seama că trebuie să plec acum Că nu mai am ce face în acest loc Decât să deapăn amintiri și poate să-ncerc S-aduc.Trecut în viitor. Îmi i-au rămas bun de la toate ce am revăzut acum Și mă-ntorc spre asfințit și plec cu gândul ... ...La ceva de mult...