Taina mării (noaptea)

Departe într-un loc ferit de taină Departe unde luna mai apare Și unde vântul adie cu putere tare Străbat ținuturi pline de vânt și de mare. Valuri înspumate se ridic la cer Și se apleacă în semn de închinare Și își iau zborul înspre mare - Pescărușii au aripile \"albe\" Ce acoperă luna cea caldă Și își iau zborul înspre marea cea largă Curmând liniștea în noaptea albastră. Abisul devine o undă maiastră Nisipul își schimbă culoarea în pată Și lasă în urmă un val înspumat Ce aduce la mal, o scoică din val. Și se aud din ea cum vântul își împletește adierea cu marea, Și se vede cum valul își schimbă mai des culoarea Și devine un \"Poisedon\" al mării Ce stă închinat în fața nopții. În eter se împletesc păsări ce strigă în noapte Și soarele coboară în marea \"cea neagră\" Și își culcă crestele pe înaltele stânci Și își leagănă glasul, undă, cuvânt. Și totul se desprinde din viață Și totul adoarme pe nisipul rece din mare Iar \"Poisedon\" întinde ceața peste apă Și împletește un fum ce străbate Corăbii și vase eșuate. Și încet, încet nimic nu se mai aude Decât adierea ce parcă e secundă Și încet, încet, totul e prins în jocul somnului Ce schimbă încet, imaginea tabloului.