Trecutul devine prezent

Pășesc, aproape de cuvinte Mă învârtesc pe vârfuri încet Și mă cuprinde o tristețe Ce mă strigă din umbre reci. Întreaga zare se preschimbă Și roșul soare Își schimbă-nfățișarea Și astrele își sting lumina Și se pierd în neagra zare. Depărtarea devine clipă Clipa devine moment Momentul devine secundă Și secunda devine \"sergent\". Și toate au devenit grele Și toate au devenit de neclintit Și noaptea e umbra rece Într-un labirint inchis. Ce este inima și sufletul Ce este rațiunea și zâmbetul Ce sunt amintirile plăcute Rămase, undeva în urmă.