Sunt eu ... eu ... ne-ncetat

Mă mânâncă-n palmă, praful de pe pervazul ud Mă rod, șoarecii ușor și carnea le priește, făr de-ntrebări. Mă răzgândește vocea să trec podul Mă agită noaptea, ca să-i dau un șal, Să-l poarte la ziua ei, La-ntâlnirea cu fiecare asfințit de măine; ce va deveni, un val. Mă arunc în marginea ce acum e pierdută-n, nebunie acută Mă plimb pe crestele-nalte, ascuțite Dar nu zâmbesc, căci mie prea greu și nu mai știu de mine Firește că: Fiecare strop de lacrimă prelins pe buze de fildeș; Fiecare geană ce se desprinde-n univers; Fiecare voce, ce se-aude neîncetat, Fiecare zâmbet, ce-i ramă de-ncadrat; Sunt eu ... eu ...neîncetat. Mă mânâncă-n palmă, praful de pe grinzi Mă rod șoarecii, pe furiș și sunt prea dulce, ca să nu le displac Sunt ... eu ... eu ...neîncetat.