Gelu Diaconu

aveam vacanță până pe 10 ianuarie imediat după revelion toți prietenii au intrat în pământ unii pe la țară alții la munte tipele ținute în case de mamele lor pentru treburi casnice și

în camera ta, seara sau în după-amiezele când nu aveai altceva de făcut decât să-ți imaginezi hărți fantastice pe ziduri dădeai perdeaua de un colț, la o parte cu grijă să nu fii observat și

Toate lucrurile noastre au încăput într-un camion. Mobila dezmembrată, covoare făcute sul, cratițe, cutii, dormeze decolorate, frigiderul Fram, saci cu haine, cărțile făcute balot, împachetate în

am părăsit camera albastră după îndelungi amânări și întoarceri după jurăminte spuse în gând la miezul nopții că nu o voi face niciodată că voi rămâne fidel cauzei de până atunci mă simțeam

mi se părea că cerul se lipise de trotuar autobuzul 105 înainta fantomatic prin ceață înghesuiți unii într-alții oamenii își prelungeau somnul înainte de schimbul 1 # după amiază în

tu ziceai că e o figură de stil dar eu nu și nu că e adevărat cu toate că luasem tramvaiul în ziua aia și nici nu s-ar fi putut pune problema dacă aș fi fost în alt oraș sau într-o țară

plictiseală în ziua asta de aprilie sticla de vin pe care am golit-o aseară stă aruncată într-un colț e soare afară și constat că mă lasă memoria din ce în ce mai mult m-aș duce să

doar decorul s-a schimbat cu mobila nouă și cu televizorul care varsă aceleași porcării spațiul e la fel de meschin trei pe trei și ușa care se lovește de șifonierul cu uși glisante plus

eram atent la detalii și la posibila relație emoțională pe care o puteam avea cu diferite obiecte canapeaua cu arcurile rupte la mijloc micul bar din bibliotecă măsuța pe care-și punea

câteva zile libere și o privire aruncată pe fereastră suficient pentru o depresie acum știu că treaba cu așezatul pe trotuar a devenit periculoasă automobilele vin mereu șoferii înjură din

dimineață am avut senzația că cerul și-a pus palma grăsuță peste capătul lui 41 aerul se comprimase iar oamenii pluteau prin gravitația care tindea spre zero m-am urcat în tramvai și am

doar drum alb înainte. copaci răzleți de o parte și de alta capete și trupuri mișcându-se simultan la câte o denivelare și scrâșnetul roților în urechile lui. pleoape grele în amurg cu trenul

dimineața când se duce la baie își privește îndelung chipul & își studiază cu atenție ridurile apărute peste noapte și pentru că nu își permite tratamente sofisticate își pune o mască

mi-au trebuit nenumărate zile ca să mă hotărăsc ce flori să-ți iau ție îți plăceau freziile dar se întâmpla în mai și nu am avut de ales decât dintre diferite culori de garoafe florăria de