Poezie
în timp ce ea aștepta
1 min lectură·
Mediu
eram atent la detalii
și la posibila relație emoțională
pe care o puteam avea cu diferite obiecte
canapeaua cu arcurile rupte la mijloc
micul bar din bibliotecă
măsuța pe care-și punea picioarele americănește
spunându-mi că așa se crede mai aproape
de unele lucruri la care aspiră
mai târziu m-a strigat din dormitor
glasul ei venea dintr-un timp pe care nu-l mai știam
priveam distrat paharul gol violat de o rază de soare
& m-a enervat vitrina cu eternele ei bibelouri
și am decis că era vremea pentru o schimbare
când paharul a făcut zob etajerele de sticlă
am auzit un țipăt scurt
câteva cioburi îmi săriseră pe față și pe mâini
curând petele de sânge începură să se lățească
în lumina care cădea oblic dinspre fereastră
024.809
0
într-un alt timp am avut onoarea să țin în mână manuscrisul de la \"Fabian\". Elia Ghinescu l-a citit:) (ce vremuri... )
Gelu nu face deloc o poezie de \"cunoaștere\" în sensul acceptat al noțiunii.
toate accentele cad în poemele lui pe implicația omenească, pe dramă, într-un cuvânt.
eu, una, nu-mi pun întrebări despre adevărul acestor întâmplări, le iau doar ca pe niște acte de confesiune.
poate de aici toate aceste senzații copleșitoare de viață tristă.
Gelu, te salut!:)