vacanța în care nu s-a întâmplat nimic
aveam vacanță până pe 10 ianuarie imediat după revelion toți prietenii au intrat în pământ unii pe la țară alții la munte tipele ținute în case de mamele lor pentru treburi casnice și
(ai avut singurătatea)
în camera ta, seara sau în după-amiezele când nu aveai altceva de făcut decât să-ți imaginezi hărți fantastice pe ziduri dădeai perdeaua de un colț, la o parte cu grijă să nu fii observat și
tata (5 a.m.)
mă trezeam la 5 a.m. uneori era atât de frig încât geamurile erau înghețate pe interior plecam o jumătate de oră mai târziu după o cafea proastă și două țigări fumate îmi luam un pachet de
highly unpleasant
am părăsit camera albastră după îndelungi amânări și întoarceri după jurăminte spuse în gând la miezul nopții că nu o voi face niciodată că voi rămâne fidel cauzei de până atunci mă simțeam
cântec pentru johnny (2)
după amiaza era cel mai plictisitor prindeam muște și le rupeam aripile apoi le puneam pe cristalul birolui și ne uitam la ele cum săreau ca proastele nu era nimic eroic în asta doar un
muncitorii
au venit dinspre capătul mașinii ieșiseră din schimbul unu și trecuseră desigur pe la cârciumă din serviete li se ițeau colțuri de pâine dâmbovița și unii aveau țigări carpați în colțurile
nostalgie
plictiseală în ziua asta de aprilie sticla de vin pe care am golit-o aseară stă aruncată într-un colț e soare afară și constat că mă lasă memoria din ce în ce mai mult m-aș duce să
cel mai frumos cur de femeie din lume
doar decorul s-a schimbat cu mobila nouă și cu televizorul care varsă aceleași porcării spațiul e la fel de meschin trei pe trei și ușa care se lovește de șifonierul cu uși glisante plus
în timp ce ea aștepta
eram atent la detalii și la posibila relație emoțională pe care o puteam avea cu diferite obiecte canapeaua cu arcurile rupte la mijloc micul bar din bibliotecă măsuța pe care-și punea
cântec pentru johnny
la început a fost strada pietruită pe care veneam dinspre capătul tramvaiului pomii crescuseră atât de mult încât își uneau crengile pe deasupra noastră johnny spunea că e un fel de
în căutarea fericirii
câteva zile libere și o privire aruncată pe fereastră suficient pentru o depresie acum știu că treaba cu așezatul pe trotuar a devenit periculoasă automobilele vin mereu șoferii înjură din
mă joc și eu
dimineață am avut senzația că cerul și-a pus palma grăsuță peste capătul lui 41 aerul se comprimase iar oamenii pluteau prin gravitația care tindea spre zero m-am urcat în tramvai și am
***
știu cum sună sau cum ar putea fi percepute fazele astea mă simt doar ca în după-amiaza aia de vară când ne înțeleseserăm toți să ieșim pe teren eu aveam mingea deci eram cumva cel mai
numele lui fie gelu
doar drum alb înainte. copaci răzleți de o parte și de alta capete și trupuri mișcându-se simultan la câte o denivelare și scrâșnetul roților în urechile lui. pleoape grele în amurg cu trenul
vârsta inocenței
trei băieți în pantaloni scurți mergând pe o stradă din ferentari o stradă albită de soare și de praf trei băieți care priveau înainte cu încredere trei băieți plecați de acasă din
gelu e bătrân
dimineața când se duce la baie își privește îndelung chipul & își studiază cu atenție ridurile apărute peste noapte și pentru că nu își permite tratamente sofisticate își pune o mască
psihedelic
trebuie să fiu puternic sunt motive suficiente să-mi fac provizii câte puțin din toate lucrurile care există o umbră mi se strecoară pe sub tălpi e zgomot de pași în alergare ganguri în
atingeri
liniile de forță dintre trupuri începuseră să capete forma desenelor de gheață de pe ferestre atunci am început să micșorăm distanțele cu mișcări încete și aerul rămânea în urma noastră ca o
tata (5)
mă așteptau pe holul lucios înghesuiți unul într-altul cu fețele lor de navetiști aveau aerul că știau de ce întârziasem bătăi pe umeri încurajări am scos două jumătăți pe care le luasem
until the end of time
știu cum sună sau cum ar putea fi percepute fazele astea într-o chestie limitată gen nu-mi pasă nu vreau să aud m-am săturat m-am plictisit ok zic ok nu e nevoie să-mi asculți discursul
șnițele de pui
am vrut să fiu tare să spun măcar în gând uită-te la mine brațele sunt la locul lor picioarele nu se mai înmoaie privirea e indiferentă și urmărește câteva gospodine care împing
asta nu e america
ce sunt eu aici cu problemele mele cu stresul meu cu mâinile mele care înoată prin aerul tău prin fluidele tale prin mizeria ta românia în fiecare zi aștept în fiecare zi sper că va fi ceva
it\'s a card life
când merg uneori spre drumețului timpul pare că se grăbește simt doar asfaltul sub tălpi & dintr-un unghi ciudat văd blocurile înclinate gata să se prăbușească la primul atm mă opresc și
doar eu
cine eram eu așteptând singur pe banca aceea o iluzie sau o vedenie sau o ființă ce avea să apară de undeva din mațele orașului poate că trebuia să fac altceva să merg pe o stradă sau
