cântec pentru johnny

fără apă sau gheață

știi de care parte stai, fie chiar și din punctul în care aștepți
să fie un soi de date concrete
sau de spărturi nefalsificate oneste

uite
gustul ăsta nu poate fi perceput ca oprimat mai mult e demn lipsei noastre de putere
adeseori în fața a ceea ce știm că trebuie să spunem
ba chiar pot să spun că nu mai e nevoie ca nimeni să fie sedus curtat de poezia ta
prin artificii shortcuturi micimici vicleșuguri pentru a rămâne aproape
și nimeni care să eșueze în a face același lucru din nou& din nou
poate ăla să fiu eu, cititorul

fără apă sau gheață

știi de care parte stai, fie că aștepți
fie nu
să fie oare un soi de spărturi nefalsificate oneste
sau doar nerăbdarea cu care ieși din echilibru

uite
gustul ăsta nu e oprimat mai mult demn lipsei noastre de putere
înainte de toate
nu mai e nevoie ca nimeni să fie curtat sedus de poezia ta
prin artificii shortcuturi micimici vicleșuguri
să rămână aproape

johnny sună la fel de american pe cât este, realitatea descrisă e însă destul de dură.

O atmosferă blues aș zice, atmosfera sepia, un fel de zid prin care johnny nu poate trece.
Și ca să fiu în ton cu poemul, zic:

Johnny got his gun...

Cu plăcerea lecturii,
Marius

este probabil cel mai bun poem pe anul asta. dar ca sa fie perfect dupa gustul meu, as scoate inversiunea \"mici balti jegoase\", de fapt as renunta la mici;apoi repetitia involuntara sau nu \"cu acei ochi\".
mcm

ti-am citi si altele. ma mira admiratia altora, cazuti pe spate de atata vorbaraie diluata.iti admir sinceritatea si exageratul fires prozaic.vorbele ascund adevarurile; am dreptate?

răspund târziu, fapt pentru cre îmi cer scuze
Laurențiu:
al doilea comm al tău e aproape un poem în sine, mulțumesc și pentru primul, orice ar însemna ce mi-ai spus acolo

Mihail:
poate că sună american, deși nu este, realitatea într-adevăr e destul de dură, fictivă sau nu

Marius:
ai punctat esențialul, mulțumesc

Carmen:
cel mai bun poem al meu de anul ăsta, sau de pe site?
sunt deschis la sugestiile tale, dar le las pe mai încolo, să mai vedem, să mai auzim, oricum, nu trebuie să fie chiar perfect, ms

nu știu dacă ai dreptate, întreabă-i pe ceilalți cum stă treaba cu vorbăria diluată, deși eu zic că au ei motivele lor, că acum n-or face-o pe ochi frumoși

m-a amuzat afirmatia unuia din comentatorii de mai sus, si anume ca textul asta ar fi cel mai bun dintre cele postate in 2009 pe sit.
textul e mediocru, se simte ca e scris de un scriitor sau cel mult de un prozator , nu de un poet.nu impresioneaza cu nimic, poate doar atmosfera lui ar merita remarcata, are un fel de nostalgie faina. in rest , trecerea de la privirile straine la cele familiare are in ea ceva poezie , dar repet , textul e scris de un scriitor, se simte neputinta de a face poezie din cauza lipsei talentului, desi poemele care seamana cu prozele sunt preferatele mele, aici unde mai toate lumea literaturizeaza ca in anii 60.

oricum e fain ca a fost recomandat, sunt alte texte mult mai slabe si pasuniste care sunt trimise aici.

Un poem bun, nu te lua după toți dependenții de xanax. Poate ar trebui să sublimezi, ai multe treceri/legături. Ce nu reușesc unii să înțeleagă este că aici este un atelier literar, poți să scrii ce vrei și cum vrei, doar nu apari în revistă. Important este să ai feed back și acesta să-ți folosească. Celelalte păreri (răutăcioase și schizoide) nu le lua în seamă. Sugestia mea legată de poemul de față este că ar trebui să revezi strofele de mijloc și (eventual) să mai renunți la cîteva versuri.

Cătălin:
în primul rând cred că este lipsit de eleganță din partea ta să te legi de afirmația unui antecomentator
în rest, ce să spun, nu se stinge lumina în literatura română dacă un autor netalentat postează din când în când texte aici, pe poezie.ro, un site interactiv considerat, din câte știu, un atelier literar și nu un loc de unde ies numai premianți nobel
eu mă bucur, oricum, că literaturizez în maniera anilor 60, perioadă de mare destindere în literatura română, care a dat artiști de primă mărime

Liviu:
sunt de acord întrutotul cu tine, inclusiv cu sugestiile legate de text, când voi reveni pe el voi face corecțiile care se impun
sunt onorat, ca întotdeauna, de vizită

Gelu,
nu stiu ce sa spun despre lipsa mea de eleganta. eu am tresarit putin la nastrusnicul verdict cum ca poemul de mai sus ar fi cel mai bun din 2009.

cred ca nu ai inteles sau poate ca nu am fost eu destul de clar.am spus ca textul nu vine din anii 60 , asa cum vin alte texte postate pe aici de unii si de altii, indragostiti de metaforele lui nichita si paunescu.
Poemul vine din optzecismul lui cartarescu sau douamiism,si asta e un lucru bun. insa nu e un text reusit. poemele de genul asta, care de fapt sunt proze, dar asta nu e un lucru rau, sunt reusite numai daca le adaugi si putina poezie.
poate ca in fratele paduche, poemul lui dan sociu, unde textul curge ca o proza ca in final sa vina cu versul in care se spune ca paduchele insingurat vrea sa petreaca revelionul cu cineva. tocmai chestia asta lipseste poemului de mai sus, adica putina poezie. vorbesc despre poetul respectiv fiindca altul nu imi vine in minte.
felul civilizat in care ai raspuns comentariului meu prea dur imi da de gandit.

Sustin textul, imi creeaza imagini vii despre niște străzi și despre niște johnny-i (dacă îmi permiteți pluralul). Eu cred totuși că atât \"mici bălți\" cât și repetiția ochilor sunt foarte bine alese. Observ ca textul ar putea să scape de greutatea tuturor \"și\"-urilor, fără a pierde nicidecum din eleganță.
Cu toții avem o stradă în gând, un prieten stă pe ea lânga o casă. Mulți dintre noi ar dori să se poată întoarce pe la acele gânduri, odată la câte un timp.
\"paradisul\" tecutului găsește ineluctabil un loc în mințile noastre creatoare. Mult succes!