Poezie
vârsta inocenței
1 min lectură·
Mediu
trei băieți în pantaloni scurți
mergând pe o stradă din ferentari
o stradă albită de soare
și de praf
trei băieți care priveau înainte
cu încredere
trei băieți plecați de acasă
din cuștile blocurilor
din apartamentele prea mici
pentru visele lor
trei băieți în parcul humulești
plictisiți de încă o zi
fără rost
hai să facem ceva zise unul
ceva mișto
ceilalți au zis bine
și au plecat toți
pe o stradă albită de soare
din ferentari
& au vrut să fure cireșe
dar copacul era prea înalt
și gardul dat cu motorină
așa că au mers mai departe
și au rupt o cracă dintr-un corcoduș
un bătrân a strigat la ei
i-a întrebat de ce au rupt craca aia
& n-au știut ce să răspundă
au rupt-o la fugă
pe alte străzi
albite de soare
trei băieți în pantaloni scurți
s-au așezat pe bordură
și au început să ronțăie
corcodușele verzi
0339
0

între idealul propus (cireșe) și cel atins (corcodușe) există mereu o asemănare de formă, dar niciodată una de substanță.
impulsul vital (hai să facem ceva), inițial unul de natură mistică (trei), sfârșește la limita ignoranței (n-au știut ce să răspundă) și a ilicitului (au rupt-o la fugă).
finalul osiclează între rătăcire (pe alte străzi) și complacere (s-au așezat pe bordură).
nimic deplin valoros, nimic îndeajuns copt (corcodușele verzi).
cu plăcerea lecturii,
Vasile Munteanu