Roxana Sonea

oamenii așteaptă scrisori pe care nu le citesc le miros sperând ca între moleculele de cerneală undeva sa fie o singură moleculă a celui care le-a trimis uneori funcționează uneori

Plecam în excursii de o zi, închiriam un autobus și ieșeam în afara Sibiului, unde pe o colină organizam jocuri, făceam vânătoare de vreascuri și aprindeam un foc imens privind orașul. Nopțile se

Parcă lumea se împuținează, se face mică și se concentrează în acest punct, unde rămânem noi; suspendați în tăcerea aceasta dintre simțuri, între lucruri care nu se spun dar transpiră în

Într-o jumătate de oră, din partea spitalului Psihiatrie II este trimisă o ambulanță. Din ea coboară doi asistenți de salvare și un medic. Luiza însă se liniștise. Cei trei împreună cu Ada intră în

Ticuța se apleacă asupra lui Adam plimbându-și pletele peste fața lui. Acesta inspiră adânc și-o strânge mai aproape de-o parte și de alta a lui, începând să se unduiască în ritmul ei pe banca rece.

*** Undeva în decorul pestriț al camerei de cămin țiuie alternativ, în diferite intensități alarma. Marga doarme eșuată, e adaptată la sunet, îl integrează în vis și nu se trezește niciodată.

Luiza se uită după lungan bătând cu unghia în mozaic un ritm ușor, își spune că data viitoare o să-și ia ochelarii, să-l vadă. Lunganul întră la 204. Și-apoi liniște. Click. - Ci faci? De la

Ușa se închide în spatele Luizei cu un click cunoscut pentru colegele de cameră. E îmbrăcată într-un trenning cu o dungă albă de-a lungul mânecilor, care se mulează pe dimensiunile standard,

Despre ce poate scrie omul mai cu drag și mai cu sârg decât despre dragoste. Primul meu amor s-a întâmplat să fie unul foarte urât. De fapt, mă exprim prost. Adică, eu proastă și el urât. S-a

În cadă am închis ochii încercând să rememorez tăcerea aceea, unii i-ar fi spus iubire, ca deschizându-i să văd apa roșie. I-am închis zicându-mi c-o iau și eu razna, oarecum fericită, așa

Jean-François mă întreabă de Artur crezând că e un amant englez. Îmi vine să râd când o face, căci n-am cuvinte să-i explic cum că, de fapt, Artur a fost un soi de primată care m-a lăsat însărcinată.

Am evadat un timp, ca să-mi dau seama. Furoul franțuzoaicei, zbierătele, bătăile în pereți, lălăitul de dimineață, băile, liniștea, bucătăria, mireasma de mort a frigiderului, canadianul.

Ca în fiecare an, de Crăciun, trebuie să-ți amintești unde ai depozitat toate nimicurile acelea ce dau casei tale izul de sărbătoare: globuri, ghirlande, instalații, jucărele, cadouașe strălucitoare,

La început îl priveau curioși însă cu timpul s-au obișnuit. Bătrânul era ca un mobilier de cârciumă: vechi, îmbibat cu miros de alge și apă de mare, ședea mereu la aceeași masă, privind către țărm,

Markerii de senescență n-au nimic cu moartea celulară sau cu lungimea cromozomilor, știti, ei se scurtează cu fiecare diviziune, pînă când, sub o anumită valoare, celula se distruge, atunci survine

fragment din romanul “Sexagenara și tînărul” – Nora Iuga “Copiii de la școala nr.1, cu limba de predare germană, o socoteau pe Anna un fel de colegă de-a lor care știa puțin mai multe

Adevărul e că societatea-i cam dădea de furcă. Dar cui îi e ușor în societatea de azi. Când stai în fața unui computer timp de 10 ore pe zi, lumea virtuală în care nu trebuie să te speli sau să arăți

Moartea se plimba prin fața primăriei și se plictisea de moarte avînd în vedere că în interior oamenii mureau de plictiseală, îi plăcea oarecum să stea pe acolo, se simțea importantă. Se învîrtea, se

M-am cam fîțîit pe bloguri în ultima vreme, e drept, e prima dată cînd întreprind o acțiune de asemnea amploare, pentru că am avut timp (a freak of nature), și am observat o atracție a oamenilor de

Cunoștință îi făcuse Rachela, o funcționară de la etajul doi, care într-o pauză i-a mărturisit că e cel mai răvășitor bărbat pe care-l cunoscuse vreodată. Cunoștință e poate prea mult spus... Dar o

Te pălește-așa, un dor de ducă criminal… Cînd ești tînăr, se întîmplă frecvent, doar poți face orice! În cunoștiință de cauză, se pot muta și Carpații. Tot lanțul. În loc să învățăm pentru sesiune,

Vă amintiți click-ul perfect? Atît de natural încît nu necesită cuvinte pentru a fi explicat, nu necesită nici măcar reglări de pupilă. Există însă o midriază psihologică, o dilatare a pupilei