Clăpuci Radu

Acum totu-i străin de mine, Precum de toți străin eu sunt. Ce rece și ce bine e-n pământ, Gândindu-mă la arșița ce vine !

Când în sfârșit ajungi și tu, Cu greu urcând pe scara pentru-o viață sănătoasă, La poarta Raiului stă scris: \"Ne cerem scuze! Pauză de masă.\"

O floare, două rândunele Privirea ta cuprinsă-n două stele, Parfumul tău amețitor și dulce. Mă-ntreb ce gust sărutul tău aduce. Ah, ochii tăi amestecă sub lună O

Gândurile lui cad rănite, Completate de contragânduri, Pe coli de vreme-ngălbenite. Din când în când își scaldă ochii printre rânduri. Sufletul lui e tânăr, De sentimente

Când prea melancolic voi fi Și ochii tăi își vor stinge flacăra În răceala apelor tulburi Din ochii ei, tu să mă chemi la tine ! Și nu lăsa nebunia să învingă

Bătrânul privea stele. Acolo, pe colină, Turnurile printre ele Se înălțau în lumină. Drumurile închise ajungeau la el, Cel vechi prin vremuri și totuși

Odată lăsată să plângă nebuna Îți inundă inima cu lacrimi de spin, Așterne albastru, ea roz, peste luna În flăcări verzi din ochi și de chin. Lăsată o dată nebuna să plângă

Iubit-am un copac de-o vârstă Și-l mai iubesc. Dar m-a uitat Căci l-am rănit, i-am luat o frunză. Aceasta-n sine l-a uscat. Secat de dor de șoaptă verde, De ură pe care el

Niciodată nu vei realiza cât de înalt este un pisc, atât timp cât nu vei privi spre fundul prăpastiei.

Pe insulă stăteau doar șerpii Iar vidrele și mătrăguna Cerșeau și implorau plângând: \"Lăsați-ne măcar...doar luna! Atât de mică și rotundă Sub ea vom face adăpost Și nu

Rămas-au stelele în urmă Prin galaxii s-au rătăcit Te-am căutat sub clar de lună Doar două lacrimi am găsit. Le-am ridicat din praf în palmă Precum acum, atunci n-am

Cu cine glumea El, nu se știa. Și tot așa încerca Și nu renunța. Și-acel cineva, Posibil ceva, Într-una râdea Și nu se oprea. Înainte-i dădea Și zgomot

Altă pagină, alt caiet, Alt ochi gol și deșuchet, Alt gând care nu-mi străpunge Hemoglobina avortată-n sânge. Și zace, zace fără să mai știu Ce să-ți mai spun, ce să-ți

De aici pornesc străzile... străzile sufletului. Pe ele nu încap decât vreun etern îndrăgostit de liniște și singurătate sau câte doi etern îndrăgostiți. Și atât; nu mai

Viața ar trebui să fie un nesfârșit șir de întâmplări puse sub semnul exclamațiilor. Altfel, ne-am plictisi îngrozitor înainte de moarte, neavând cu ce să încropim un inventar. Altfel,

Sfera strălucitoare unge oasele cu încă resturi trecătoare. (Sexul dimineața e tabu) În interiorul cubului verde de pe pereți pețește Iona ultima plătică care-o vede.

Cu-n picior de rădăcină Și pe cap având un nor, Frumusețea feminină Mă suprimă trecător.

Politica e o tipă pe care unii o fac(k), iar alții o bârfesc.

Totuși câteva cuvinte Le păstrez să-ți amintesc Că strângând ușor din dinți Mi-ai promis un \"Te Iubesc\". Și încă mai aștept minunea Deși nici acum nu știu De ce-ai

Secvența AA Sunt două. Când una din ele mă inundă, Cealaltă se ineacă și dispare; Când cealaltă mă arde Prima devine scrum, Iar vântul o împrăștie

E... absolut superb! Cât de liniștitor poate fi să-ți pierzi gândurile în mult prea liniștitele valuri ale mării... Și ideile să-ți nască asemeni soarelui (ce răsare) din

Când am găsit prima piatră Am zis că e foarte prețioasă. Când am găsit a doua piatră Am zis că e perechea primei pietre. Iar când am găsit și cea de-a treia piatră Au apărut

În ciuda faptului că au fost deja creați Unii afirmă cu tărie,în stânga și-n dreapta că am să mă fac... sau... , sau orice altceva. Să fim noi oare proprii noștri demiurgi?