Arșița ce vine
Acum totu-i străin de mine, Precum de toți străin eu sunt. Ce rece și ce bine e-n pământ, Gândindu-mă la arșița ce vine !
Cerneala din stilou
Cerneala din stiloul meu Își scurge-ncet veninul În ochii tăi, în trupul tău. Ce bine că nu ești un zeu, C-aș fi rămas cu chinul.
Sfârșit nepotrivit
Când în sfârșit ajungi și tu, Cu greu urcând pe scara pentru-o viață sănătoasă, La poarta Raiului stă scris: \"Ne cerem scuze! Pauză de masă.\"
Floare - ea
O floare, două rândunele Privirea ta cuprinsă-n două stele, Parfumul tău amețitor și dulce. Mă-ntreb ce gust sărutul tău aduce. Ah, ochii tăi amestecă sub lună O
Portret
Gândurile lui cad rănite, Completate de contragânduri, Pe coli de vreme-ngălbenite. Din când în când își scaldă ochii printre rânduri. Sufletul lui e tânăr, De sentimente
Nu mă scăpa
Când prea melancolic voi fi Și ochii tăi își vor stinge flacăra În răceala apelor tulburi Din ochii ei, tu să mă chemi la tine ! Și nu lăsa nebunia să învingă
Bătrânul
Bătrânul privea stele. Acolo, pe colină, Turnurile printre ele Se înălțau în lumină. Drumurile închise ajungeau la el, Cel vechi prin vremuri și totuși
Odată
Odată lăsată să plângă nebuna Îți inundă inima cu lacrimi de spin, Așterne albastru, ea roz, peste luna În flăcări verzi din ochi și de chin. Lăsată o dată nebuna să plângă
Dezastrul meu
Iubit-am un copac de-o vârstă Și-l mai iubesc. Dar m-a uitat Căci l-am rănit, i-am luat o frunză. Aceasta-n sine l-a uscat. Secat de dor de șoaptă verde, De ură pe care el
Mareția șerpilor
Pe insulă stăteau doar șerpii Iar vidrele și mătrăguna Cerșeau și implorau plângând: \"Lăsați-ne măcar...doar luna! Atât de mică și rotundă Sub ea vom face adăpost Și nu
Orbul de lângă ARD NAXELA
Rămas-au stelele în urmă Prin galaxii s-au rătăcit Te-am căutat sub clar de lună Doar două lacrimi am găsit. Le-am ridicat din praf în palmă Precum acum, atunci n-am
...Și-o lacrimă-n ea
Cu cine glumea El, nu se știa. Și tot așa încerca Și nu renunța. Și-acel cineva, Posibil ceva, Într-una râdea Și nu se oprea. Înainte-i dădea Și zgomot
O clipă în loc
Altă pagină, alt caiet, Alt ochi gol și deșuchet, Alt gând care nu-mi străpunge Hemoglobina avortată-n sânge. Și zace, zace fără să mai știu Ce să-ți mai spun, ce să-ți
Avertisment
De aici pornesc străzile... străzile sufletului. Pe ele nu încap decât vreun etern îndrăgostit de liniște și singurătate sau câte doi etern îndrăgostiți. Și atât; nu mai
Momentul de fericire al pescarului care își plimba nevoile geometrice
Sfera strălucitoare unge oasele cu încă resturi trecătoare. (Sexul dimineața e tabu) În interiorul cubului verde de pe pereți pețește Iona ultima plătică care-o vede.
rădăcină , nor
Cu-n picior de rădăcină Și pe cap având un nor, Frumusețea feminină Mă suprimă trecător.
(Așa) Cum ai plecat
Totuși câteva cuvinte Le păstrez să-ți amintesc Că strângând ușor din dinți Mi-ai promis un \"Te Iubesc\". Și încă mai aștept minunea Deși nici acum nu știu De ce-ai
Secvența AA
Secvența AA Sunt două. Când una din ele mă inundă, Cealaltă se ineacă și dispare; Când cealaltă mă arde Prima devine scrum, Iar vântul o împrăștie
Absolut superb
E... absolut superb! Cât de liniștitor poate fi să-ți pierzi gândurile în mult prea liniștitele valuri ale mării... Și ideile să-ți nască asemeni soarelui (ce răsare) din
Pietre
Când am găsit prima piatră Am zis că e foarte prețioasă. Când am găsit a doua piatră Am zis că e perechea primei pietre. Iar când am găsit și cea de-a treia piatră Au apărut
Iubesc
O iubesc pe ea. O iubesc și pe ea. O mai iubesc și pe ea. Cred că o iubesc și pe ea. Da. Sigur o iubesc și pe ea. ... Cum poate un băiat să iubească atâtea fete? ... Dar
Plouă în viață
A plouat frumos. Dar ne-am adapostit cu toții. Aceasta pentru că a plouat... ...a plouat... cu responsabilitate. Și e atât de greu să o simți pe propria piele. Acum a ieșit
Alte minute
Soarele. Călăuza? Poate. Sau sufletul unui îndrăgostit. Arde. Iradiază. Te afectează și pe tine. Îți luminează parțial,măcar,sufletul numai când îl vezi. Sau... îi vezi. El.Ea.
Facerea neantului
Ceasul lumii, Stăpân al neefemerității, Își coboară chipul încifrat peste grăbita desfacere a corolei gândirii noastre, absorbind polenul polemic.
prostia
Prostia ne omoară, ne-nconjoară ca un piton Dezorientat de chinul unui stomac prea lung. Mai scurtați din șerpi! Șerpilor!
S-a socotit și s-a tras linie
Au fost mai mulți. Și în acele vremuri,în care vremea mai mult nu era decât era, o aprigă epidemie a răscolit lumea. În fiecare zi dispăreau câte cinci. (Pentru a le putea ține
Una singură
Am o singură idee. E atât de singură încât nu pot să ți-o împărtășesc. Astfel, vei fi singurul care n-a cunoscut-o. ...Oare când am s-o aflu?
* * *
La limită de hotar Și la capăt de sfârșit, Dulcele-i mult prea amar, Nebunul prea nesimțit. Orișicât și orișicine Un cuvânt de-ar vrea să spună Să nu uite
Pentru că...
Pentru că verdele clorofilei înseamnă viață, Pentru că două părți le poți uni cu un ac și-o ață, Pentru că petalele lalelelor dau culoare, Pentru că soarele și luna răsar în zare, Pentru că
