Preoteasa Marinela

Caracatiței nu i-a ajuns apa mării Și-a întins tentaculele peste câmpii și păduri Fără să se sinchisească până unde i-a dat voie Domnul să baleteze fără să-și semnalizeze plutirile mânioase sau

Mă las tradusă de ochii tăi precum un poem în mrejele lui Translate, noi doi suntem o împărăție astrală. Copyright © 2010 Marinela Preoteasa

Căsnicia, ca un porumbar unde ne adăpostim sentimentele și inocența, unde zburăm de fiecare dată ca niște îngeri invizibili deasupra orașului și locației de la muncă, unde greierii se aud în

Ochii lui au rămas pironiți pe ecranul televizorului, aproape i-au ieșit din orbite, înghit ca două guri ecranul cu tot ce este pe el: niște femei superbe țin cu mâinile lor superbe pancarte

Casa tăcerii(Cimitirul fără cruci) Line punct linie punct linie linie punct punct.... ca-ntr-un leagăn perpetuu și nu, ne hipnotizează și ne transferă semnale despre oameni si inimile

O comunitate a vrăbiilor dă petrecere Zilnic, în parcul din centrul orașului. Noi violăm petrecerea lor, în drumul spre școală. O liniște misterioasă ne învăluie sufletul și gândurile Doar

Din fiecare celulă a trupului meu, Pulsează inima ta dogoritoare, Amândoi știm că Dumnezeu ne iubește. Un curcubeu al iubirii ne va purta sistematic, Secundă de secundă, pași

Cerul se spărgea de umerii tăi Ca și cum n-ar fi reușit să te fure din navă, Tu mă priveai fix ca pe un dar din cer Ascuns sub multă zăpadă, Privirile tale m-au descătușat, m-au făcut lumină

Între două tăceri suntem păsări de foc, ocolim cerul în cercuri concentrice, comoara visurilor noastre așteaptă clipa dezvăluirilor sentimentale și subiective, un ecou așteptat de către noi

Tăcerea gândurilor noastre e o tornadă fără de culoare, dar dacă și-au construit o oaste viața nu mai este trecătoare în timp, jargoul latră în sughițuri precum cristalele dintr-o poiană, în

Radonul aburește zarea, s-ascundă gândurile morții, când Terra își dorește marea într-un pahar cu apa sorții!

\"Ziua vesel, iar noaptea trist\" așa e românul artist, își dă cămașa de pe el, de-l și \"atingi\" la portofel.

Guvernul face fețe fețe Lăsând euro să dezghețe, Pe leu l-a potcovit cu boală, iar pe țăran cu burta goală.

Revederea de pe pârtie A trecut vremea când cuprindeam în palme norii să ne răcorim obrajii în toiul iernii tot mai aproape de cer, când ne răcoream inimile din cupe de ceai fierbinte cu

Își spune așa de trist povestea ca și cum femeile ar fi murit, de la putere a aflat el vestea, că-n Congo l-au trimis la gângurit.

Am în mână două hățuri, unul zbârnăie și țese, celălalt trage de moțuri, prea mulți sunt cu interese.

Măi, să fie! ce om viteaz! ții sub unghii calul breaz, te-a lovit simptomul tantric, stând călare-n iambul antic!

Gluma pare c-a prins rod, nici tu dureri de cord, fără de pământ și sapă, doar cu filele din mapă.

De când l-a lăsat nevasta, și-a pierdut și lookul, rasa, tot că l-a lovit năpasta, s-a mutat și-n Rai cu casa.

Câțiva bieți fluturași s-au împerecheat cu molii, puși să vindece de orgolii pe toți înamorații ași!

Când te-am revăzut eram o curgere a sângelui din tine spre mine, iubirea țintuită cu săgeți otrăvite într-o brazdă în care abia înfrățise grâul.

Îngerul Poeziei 13, ca o mantră, precum niște limbi de clopot, înfioră cerul și pământul cu sunetul său de dincolo cu ecoul său de aici, rotitor în adâncuri, rotitor în

În locuri blestemate, oameni blestemați își trăiesc ultimele clipe; Pe sub genele lor se petrec orori numai de ei știute, Medicul și popa zilnic dau chefuri, Și zbârnăie ca apucații după o