muncitorii

gelu, asta e o descriere foarte corectă, un reportaj.

îndrăznesc să-ți spun că știm deja că acești oameni lucrează în schimburi, poartă bască, basca e bleumarin, trec inevitabil pe la cârciumă după ce ies de la strung, au serviete (sau mape) de-alea inimitabile ferfeniță în care cară te-miri-ce (în general parizer - nu? - și pâine) etc. ah. și fumează. fără filtru (carpați, adică, sau mărășești, sau naționale). și da, au o tristețe anume în ochi, o obodire mai degrabă. care se accentuează sau dispare - depinde - după ce beau un păhărel, două...

doar un ignorant de dorobanți nu știe lucrurile astea.

deci...?

e doar începutul unei idei, textul ăsta poate să reziste sau nu celor care vor veni, așa cum, în antipoeme, foarte multe nu au trecut de tăieturile finale
totul vine din altă parte, și da, e o relatare de la fața locului, dar de acum patruzeci de ani, iar unii poate ar fi interesați, mai știi?

totul vine cumva de aici:

gelu muncește


la întreprinderea vulcan și se trezește devreme
04.30 a.m. & îi este teamă să se privească în oglindă
& apa rece îi desenează o mască
pe care o va redescoperi
abia după douăzeci de ani
când lucrurile se vor fi schimbat demult

gelu tânăr vs. gelu bătrân

04.45 a.m. în bucătărie cu ceaiul fierbinte în aerul înghețat
apoi 05.00 a.m. în stația de autobuz
înconjurat de aceleași siluete cenușii

& 06.20 a.m. gelu intră pe porțile întreprinderii vulcan
fluierând a pagubă

peste câțiva ani cei ce vor citi fazele astea vor crede că citesc literatură din țări exotice

gelu muncește și gelu tânăr vs. gelu bătrân sunt f frumoase

O tratare realistă: atmosferă din Emile Zola („Crâșma”, „Nana”, dar mai ales „Germinal”).
Cei mai în vârstă o recunosc și se simt răniți de asemenea amintiri. Îți sugerez, totuși, să revezi timpul când ies muncitorii din schimb, pentru că dacă ies din schimbul I, nu pot întârzia atât de mult pe străzi și-n cârciumi încât să-i prindă apusul („vulva însângerată de lumină crepusculară” – frumoasă imagine!). Scoate-i mai bine din schimbul III, du-i la o băută, pune-i să cumpere o pâine-două, fă-i ceva mai grijulii pentru nevestele lor care-i așteaptă acasă (să le aducă ceva și pentru copii). Adică, fii atent și nu da prea repede iama prin timp, încât, iată, la tine… a și venit seara. Reia, te rog. Sunt sigur că poate ieși ceva foarte bun. Că poți. Spor la treabă! Cu multă prietenie,

Mihai:
vreau să te rog, înainte de toate, să îndrăznești de fiecare dată când simți că ai ceva de spus, indiferent ce, poți să dai cu textele de pământ, poți să fii reticent, fii tu, pentru că am nevoie de acel ochi care poate să observe orice scamă pe care eu, din subiectivism, o ignor
plus, mi-a venit ideea asta, care poate să prindă contur sau nu, poate să existe până mâine sau în eternitate, nu știu, e o chestie care simt că a fost denaturată de poeții de curte care au deformat substanțial și ireversibil imaginea muncitorului român
ce-mi doresc este lucrul ăsta, să fac un portret, dacă vrei, sau o relatare de la fața locului, așa cum am trăit-o, de aici și senzația de reportaj pe care ai avut-o
poate sunt incoerent, dar cam asta e ideea

George:
sunt de acprd cu tine, am smțit același lucru când am scris, mi-am bătut capul, dar dacă îi scot din schimbul trei, se schimbă lucrurile, mai bine îi las deocamdată în schimbul unu, deoarece mi s-a întâmplat chiar mie, când eram muncitor în uzinele patriei, să ajung acasă din schimbul unu, după mai mult preumblări, nu la apus, ci mult mai târziu
plus că mai știu anumite faze și de la tata, care, în sfârșit, venea uneori ceva mai târziu, un pic pilit, și era amuzant, etc
mulțumesc pentru îndemnuri

gelu, și eu sunt cam obosit și să mă scuzi dacă nu sunt f coerent sau mai deraiez.

deci, primul comm ți-l scrisesm de la birou, iar al 2-lea l-am scris de acasă. pe drumul dinspre birou spre casă, pe bune, chiar m-am gândit la textul tău și dacă nu cumva m-am pripit judecând - poate - un pic simplist textul tău. sincer, uite, m-am gândit așa: \"mă, el de obicei scrie așa, ca o relatare a lucrurilor simple & aparent cunoscute de când lumea. atunci ce face diferența în poemele lui? păi e câteodată o codiță pe care o introduce. sau o glisare a acțiunii, sau faptul că nu spune totul. plus, întotdeauna, ca o mașteră deasupra lucrurilor, e aerul ăla din textele sale. deci n-ar fi postat textul dacă era slab. atunci de ce nu văd eu clue-ul?!\"

buuun... acuma, ce să zic, eu ți-am mai tot recitit textul, căutând clue-ul. l-am întors pe toate părțile, și la fel și părerea mea, care pendulează între a crede că e ok & suficient pentru a fi un poem reușit, respectiv că-i mai trebuie ceva, acolo. sau că, ceea ce este deja acolo, trebuie la un mom. dat spus altcumva.

și, deși am înțeles perfect tot ce zici cu zugrăvirea hamalilor din portul brăila ca-n tabloul lui octav băncilă (parcă...) - subiect absolut banal la vremea aceea, dar care astăzi ne încântă și ne dă prilej la tot felul de comentarii, când privim tabloul și oamenii aceia nu mai există, ca specie socială etc. - cred totuși că acestui text încă-i lipsește acea discretă subversiune, sau ce-o fi ea, care face diferența dintre un poem (naturalist) bun și un reportaj bun.

deci cam asta. vulva nu e suficientă - zic eu - iar descrierea aceea a muncitorilor, cel puțin pentru mine, este ceva ce știam deja. poate n-aș fi scris-o eu însumi exact așa, poate nu atât de izbutit, dar asta nu face diferența.

mă bucur că nu te superi când te critic. de altfel - ce prostii spun?! - ești un om înțelept și dacă n-aș fi știut asta nu m-aș fi băgat să-ți zic.

în principiu pe acea senzație de tristețe grea pe care ți-o dă imaginea unui cartier sărac, cum este ferentariul pe care-l evoc aici
era o stradă lungă, dreaptă, care ținea de la complexul comercial până la capătul autobuzului
pe înserat, îndeosebi în zilele de vară, strada asta era atât de vie și totuși îți inducea un sentiment de abandon sufltesc atât de acut, încât trebuia să fii copil ca să treci cu acea detașare specifică de acele momente
ar trebui să vezi locul respectiv, care încă există, eu l-am revăzut după 30 de ani și am retrăit senzația aceea copleșitoare din trecut
ce am greșit aici este faptul că nu am creionat îndeajuns acest lucru, am lăsat totul la îndemâna sugestiilor, care ptr mine sunt puternice, dar care, în cazul în care nu-și păstrează pregnanța și în cazul cititorului, diluează esența întregului poem
prb este că eu am o gândire mai degrabă epică, îmi trebuie material k să-mi expun povestea, pericolul fiina acela că, atunci când prezint doar frânturi, să nu se înțeleagă mare lucru iar mesajul să nu ajungă în totalitate la cititor
poate am greșeli, nu mai corectez, ptr că sunt f obosit

și știu ce zici

dar dacă vei reciti mâine - de ex., când vei fi mai odihnit - comm-ul tău de mai sus vei vedea că are în el germenii unui poem. mai puternic decât în poemul pr-zis.

nu știu de ce, dar din 2-3 propoziții ai spus aici în comm ce n-ai spus în text.

Gelu,
am citit cu placere. un text in desfasurare. sunt multe lucruri fumoase acolo. intre, ader la comenatriul lui George.

n.b.în capătul străzii și mai departe
la marginea orașului, înspre câmp
soarele tăiase cu lama linia orizontului
o vulvă însângerată de lumină crepusculară

cu prietenie,