atingeri

Ce ma frapeaza pe mine la acest text este acuratetea limbajului. Detalierea aceasta excesiva a eventurilor ma trimite la poetica lui cartarescu, desi esti mult mai atasat de exprimare si mult mai grav, serios, are totusi ceva din mimica sa. Daca ai putea adauga doar 2-3 din condimentele sale ar fi minunat. Umor, jocul poetic, detasarea. Altfel Gelu te vad drept poetul incruntat, serios, care isi scrie poemele in liniste si departe de oameni. Ori de oameni ai nevoie sa scrii poezie, ei te scriu pe tine prin interactiune, principiul dovezii sociale imi serveste exemplu. Si Charles Larson e aplicabil in poezie de la Freud incoace.

Corect exprimată ideea atingerii din pdv electromagnetic, să spun așa, dar unde este sâmburele inspirator, pentru că trebuie să fiu convins că dacă citesc poemul dezamorsez o bombă. Cu deosebit respect pentru scrierile dvs, vă rog să-mi admiteți aici această opinie.

îmi place migala de care dai dovadă de aici, faptul că țeși mărunt un text care se lasă descoperit în final,

aprecierea mea pentru felul în care ai reușit să creionezi aici în linii subțiri dar nediluate

cred că întâi ai pus titlul și abia apoi ai conceput textul, e doar o părere, asta pentru că,da, titlul mi se pare perfect potrivit

salut, vecine
:)

Mugur:
în general ludicul nu mă prinde, dar nici genul de scriitor ascet nu sunt (gen pe care cărtărescu l-a evocat în jurnal), însă ceea ce mă surprinde, și asta e o chestie cumva legată de diversele păreri primite pe marginea textelor mele, este faptul că, mai devreme sau mai târziu sunt raportat la acest tip de optzecism, care în cenaclul lui Țuglea de la Constanța m-a făcut să mă simt de parcă eram contaminat cu cine știe ce boală rușinoasă
cu interacțiunea sunt de acord până la un punct, probabil e vorba despre acea teamă de exhibiționism literar, care mă face să fiu destul de neîncrezător, nu știi niciodată cu cine vorbești etc.
de charles larson nu am auzit, e încă unul din golurile mele pe care cândva, poate, am să-l umplu
ca să te parafrazez, îmi place acuratețea comentariului

Vasile:
am exprimat corect acea idee probabil datorită faptului că am urmat un liceu de specialitate, cât despre \"sâmburele inspirator\", ei bine am renunțat de multișor la el, mă mulțumesc doar cu ce vine la întâmplare, cu senzațiile indicibile care îmi direcționează inspirația
în final era doar o comparație care voia să sugereze delicatețea acelui genist, care mânuiește materiale foarte instabile

Dana:
cu titlul a fost taman invers, dar eu zic că nu are importanță de vreme ce textul ți-a plăcut
te salut și eu

Acesta este un poem. Ai elemente care îl încadrează în genul :poezie.
Mi-a plăcut. Acest poem mă face să te mai citesc.