am zburat până la tine pentru că te iubeam

tu ziceai că e o figură de stil dar eu nu și nu că e adevărat cu toate că luasem tramvaiul în ziua aia și nici nu s-ar fi putut pune problema dacă aș fi fost în alt oraș sau într-o țară exotică nu m-aș fi urcat într-un avion nici măcar într-un elicopter era ceață era întuneric în plină zi geamurile murdare ale tramvaiului îmi reflectau chipul și credeam că nu sunt eu ci clișeul unui aparat foto vechi dagherotip sau ceva de genul cum auzisem că se întâmplase într-un sat unde oamenii veneau și se închinau la portretul apărut din senin pe geamul de deasupra pridvorului crezând că figura aia bărboasă e a unui sfânt stăteam în berceni pe atunci și tu în drumul taberei tăiam orașul în două când am apărut și ți-am spus că am zburat până la tine ai râs dar trebuia să te conving