Gelu Diaconu

Azi-noapte a plouat torențial. Știm încă de ieri că urmează să facem exerciții cu grenade defensive reale. Echipați cu tot harnașamentul, inclusiv lopățica blestemată, care ne măsoară sacadat

mi s-a spus că trebuie să fac asta era o voce acolo bine ascunsă într-un ungher trebuie să cercetezi orașul ăsta pas cu pas anotimpurile au să fie cu tine te vor purta în spinare doar

luminile-s stinse & lemne de foc nu mai sunt de-afară vin peste noi zgomote nedeslușite câinii latră în mahala & prima zăpadă a căzut prea devreme e frig aici unde nici lucrurile nu

apoi mi-a zis trebuie să împingi ușa aia iar când am deschis ochii am pipăit zidul în perete era într-adevăr o ușă de jur împrejur camera strâmtă cât un stat de om fără alte

când merg uneori spre drumețului timpul pare că se grăbește simt doar asfaltul sub tălpi & dintr-un unghi ciudat văd blocurile înclinate gata să se prăbușească la primul atm mă opresc și

în camera ta, seara sau în după-amiezele când nu aveai altceva de făcut decât să-ți imaginezi hărți fantastice pe ziduri dădeai perdeaua de un colț, la o parte cu grijă să nu fii observat și

mă așteptau pe holul lucios înghesuiți unul într-altul cu fețele lor de navetiști aveau aerul că știau de ce întârziasem bătăi pe umeri încurajări am scos două jumătăți pe care le luasem

când ies din schimbul doi îmi potrivesc cu atenție pașii e important să trec pragul întotdeauna cu piciorul drept e o repetiție necesară pentru ziua de mâine care va veni sau nu nu sunt

cel care îmi pui la picioare drumul pe care merg și toate îndoielile cu visele cu ochii și cu orice gând atunci când privirea alunecă involuntar către automobile păsări copaci oameni străzi

intersecția cu mâinile în buzunare printre automobile strada e murdară pe lângă rigole se scurge noroiul amestecat cu chiștoace de țigări fine gelu s-a lăsat de fumat dar crede că va

aici nu a mai rămas nimic și poate că începe o lume nouă chiar acum o ușă deschisă un peisaj comun străzi drepte un bloc răsărit dintre câteva case e seară sau poate stă să crape de

în autobuzele vechi mirosea uneori a pâine caldă și a salam stăteam ca de obicei în spate și priveam linia întreruptă a marcajelor deși mergeam doar câteva stații drumul era la fel de

doar decorul s-a schimbat cu mobila nouă și cu televizorul care varsă aceleași porcării spațiul e la fel de meschin trei pe trei și ușa care se lovește de șifonierul cu uși glisante plus

eram atent la detalii și la posibila relație emoțională pe care o puteam avea cu diferite obiecte canapeaua cu arcurile rupte la mijloc micul bar din bibliotecă măsuța pe care-și punea

(poarta-albă) seara după raport mă strecor lângă patul caporalului îi dau pe șest o sută de cafea arabică și două pachete de kent e tot o promisiune îmi spune să fiu liniștit gesturile

Toate lucrurile noastre au încăput într-un camion. Mobila dezmembrată, covoare făcute sul, cratițe, cutii, dormeze decolorate, frigiderul Fram, saci cu haine, cărțile făcute balot, împachetate în

mă pregătesc de ultimul crăciun am tot ce-mi trebuie am bani am tonus am dor de moarte aș pleca în fiecare zi cu trenul de pitești m-aș pregăti de seara cu felurite cadouri pentru

am părăsit camera albastră după îndelungi amânări și întoarceri după jurăminte spuse în gând la miezul nopții că nu o voi face niciodată că voi rămâne fidel cauzei de până atunci mă simțeam