Poezie
în autobuzele vechi
1 min lectură·
Mediu
în autobuzele vechi
mirosea uneori a pâine caldă și a salam
stăteam ca de obicei în spate și priveam
linia întreruptă a marcajelor
deși mergeam doar câteva stații
drumul era la fel de lung
ca acela din vacanțele de vară
când călătoream câteva ore cu rata
către promise land-ul copilăriei
casa de la țară și oamenii care ne făceau cu mâna
în semn de bun venit
sosiseră rudele de la oraș
și bucuria avea să dureze o zi sau două
scoteau țuici și luau gâtul unei orătănii
cumpărau pâine de la brutărie
și totul părea
atât de bine cât putea să fie
chiar și după ce coboram
trezit în ultimul moment de frâna autobuzului
îmi rămânea în nări mirosul de pâine caldă și de salam
aș fi vrut să urc din nou
să fac o tură până la capăt și înapoi
dar mă răzgândeam întotdeauna prea târziu
și o luam alene prin ploaie
pe lângă zidul scorojit al liceului
cu mâinile în buzunare și cu mapa sub braț
atent să nu calc în vreo băltoacă
043.635
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Gelu Diaconu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 175
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 27
- Actualizat
Cum sa citezi
Gelu Diaconu. “în autobuzele vechi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gelu-diaconu/poezie/1774874/in-autobuzele-vechiComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DAun text f. bun, ar merge lejer la recomandate.
0
GDNuța:
trecutul este o materie primă indispensabilă pentru orice tip de nostalgie, deși aici poate că nu e vorba de așa ceva, ci mai degrabă un exercițiu de luciditate
ce e mai rău este faptul că eu sunt captiv în timpul de acum, din care evadez rareori ca să aduc înapoi texte de acest gen
aș vrea să o fac mai des, dar nu depinde de mine
Daniel:
e o surpriză plăcută prezența ta aici
deși ar putea părea o mostră de infatuare, trebuie să-ți spun că și eu am simțit cumva că am scris un text bunicel
e acel sentiment de satisfacție care apare de niciunde, te simți cumva ciudat, îți spui da dom\'ne, ăsta s-ar putea să meargă
din păcate pe aici de la un timp merg doar texte de genul http://www.poezie.ro/index.php/poetry/1775134/Rătăcire, a căror structură (doar) îmi amintește de felul cum scriam și eu acum vreo 25 de ani
trecutul este o materie primă indispensabilă pentru orice tip de nostalgie, deși aici poate că nu e vorba de așa ceva, ci mai degrabă un exercițiu de luciditate
ce e mai rău este faptul că eu sunt captiv în timpul de acum, din care evadez rareori ca să aduc înapoi texte de acest gen
aș vrea să o fac mai des, dar nu depinde de mine
Daniel:
e o surpriză plăcută prezența ta aici
deși ar putea părea o mostră de infatuare, trebuie să-ți spun că și eu am simțit cumva că am scris un text bunicel
e acel sentiment de satisfacție care apare de niciunde, te simți cumva ciudat, îți spui da dom\'ne, ăsta s-ar putea să meargă
din păcate pe aici de la un timp merg doar texte de genul http://www.poezie.ro/index.php/poetry/1775134/Rătăcire, a căror structură (doar) îmi amintește de felul cum scriam și eu acum vreo 25 de ani
0
DIUn text în care îl recunoști pe Gelu dacă îi urmărești evoluția. Mă atrage firescul în fața realității.
\"mă răzgândeam întotdeauna prea târziu
și o luam alene prin ploaie
pe lângă zidul scorojit al liceului
cu mâinile în buzunare și cu mapa sub braț
atent să nu calc în vreo băltoacă\"
Cu stimă
Doru Emanuel
0
dincolo de cuvinte incepe un orizont ce nu dispare niciodata
din noi in autobuze vechi se plimba inca si amintiri si vise
te ragasesc acelasi nostalgic captiv in copilaria ultui timp