gelu e batrân

atunci va fi bătrân Gelu când se va așeza să scrie o poezie și va uita de ce s-a așezat.
Spiritul îi este treaz când își aduce aminte de atâtea amănunte.
Dar nu cumva să le fi uitat pe cele recente

așa este. când memoria ne aduce în prim plan tava cu trăirile din adolescență sau tinerețe, să nu spun cele de demult,înseamnă că începem să ne numărăm anii rămași...e trist și obositor să stai în amintire....

aducerile aminte de mai sus sunt frânturi din gelu,teo,etc...

același,
teodor dume,

personal nu aș fi uzat de explicativul pentru că. e subînțeles din titlu, cumva.
e ceva în text ce merge dincolo de cauzalitate oricum, poate un substrat continuu.
o melancolie mai degrabă decât nostalgie.

tu te alinti nu-i asa?! :)

despre poema - mi-a placut, nu stiam ca bucegiul se chema
moartea pe schiuri. fug ca am musafiri.

salutari!

Nicolae:
vorbeam cu un amic de-al meu acum câteva zile despre memoria retrospectivă
stau bine la acest capitol, dar nu pot uneori să-mi aduc aminte ce film am văzut aseară
spiritul va rămâne însă întotdeauna viu

Teodor:
aș spune că în proporție de 90 la sută tot ce scriem este personal
etse în legătură cu ce am trăit, simțit, văzut sau mirosit în istoria îndepărtată sau recentă a fiecăruia
totul este în legătură cu noi înșine, altfel ne-am transforma în simple instrumente biologige de procesat informații
cam cum este calculatorul, care nu deține o sensibilitate proprie

Mădălina:
acesta este un text mediocru, care vine în definitiv în relație cu precedentele de același gen, iar acel explicativ există și în celelalte, fără a fi redundant

Elis:
recunosc, m-ai prins, acum ce să mai fac
pe pachetul de bucegi era un schior în plin avânt, iar țigările erau atât de proaste încât puteai face cancer numai dacă inspirai fumul lor, fără să le fumezi
de-aia cred le spunea moartea pe schiuri, deși eu cred că era vorba de acel umor specific, care ne-a ținut spiritul treaz în anii optzeci

vă mulțumesc pentru opinii

are o audiență destul de bună, fapt care nici nu mă uimește, dar nici nu mă lasă indiferent
și cu toate că pare o autocritică gen ședință de partid, cred că este necesar (nu sunt nici primul nici ultimul probabil care o spune) un upgrade calitativ
am văzut de pildă texte de o \"calitate\" mai mult decât îndoielnică lăsate pe prima pagină, lucru care nu mi se pare deloc ok

Bărăgan și Naționale.
Bărăgan nu se prea găseau.
Naționalele nu te lăsau să tușești
Oricum, acolo unde se fumau Naționale, dacă nu țineai geamul deschis se deschidea singur. Tot aia era.
Afară era răcoarea națională de afară.
Înlăuntru era căldura naționalelor. Ușa balconului era, ca un făcut, făcută cu geamuri, de sus până jos. Geamurile de jos se spărseseră. Ce dacă!

Era mai mișto decât în fața blocului, pentru că nu venea nimeni să bată covoarele.

Bătusem cuie.
Sfori.

Întinse prin casă. Prinse-n cârlige erau tot felul de foi și foițe pline de tot felul de note și notițe.

Ciorapii îi ținem sub pernă. La cald.

e poemul ăsta Gelu sau un fel de relash înainte de telejurnal...:)tușe de alb-negru pe fond de fum ca la Copșa Mică, unde erau cei mai mulți fumători de \"Crăpați fără filtru\" pe kilometru pătrat...:)
place finalul, sus-pensele lăsat în aer liber, ca la a opta minune a lumii...
amical,
george de asztalos

mi se pare ca ai reusit sa transmiti bine starea de batranete prin contrastul din final ~ moartea pe schiuri - contemplarea minunilor lumii

Iti rezerv rubrica speciala in revista Singur cu conditia sa pastrezi \"Gelu...\", spune \"face, drege...etc\" si cu conditia sa apari cu fotografia pe care o ai pe acest site.
contacteaza-ma la dorudancus@yahoo.com.